Pe 2 februarie, în timp ce, conform calendarelor ortodox şi catolic se sărbătoreşte Întâmpinarea Domnului, moroşenii ţin precreştinul obicei cu nume religios „Zâua cu Lumnini” (Ziua Luminii). Credinţa străveche spune că, precum este vremea acum, aşa va fi şi în următoarele 40 de zile. Astfel, dacă ziua de 2 februarie este una friguroasă, atunci iarna va fi lungă; dacă din contră, este o zi călduroasă, atunci primăvara va veni devreme. Apoi, dacă este cald şi umed va fi o vară călduroasă şi îmbelşugată, iar de este rece şi uscat, vara va fi una stearpă şi răcoroasă.
Data de 2 februarie se mai numeşte şi Ziua Ursului. Există credinţa că animalul care hibernează iese acum din bârlog şi, dacă îşi vede umbra, se întoarce imediat înapoi, pentru că iarna va mai continua şase săptămâni. Dacă, dimpotrivă, ursul nu-şi poate vedea deloc umbra, atunci nu mai intră înapoi la culcuş, acesta fiind semnul că primăvara timpurie este aproape. Mai demult, Ziua Ursului era sinonimă cu sărbătoarea „băbească” (păgână) a Martinului de iarnă (ori Martinul cel Mare, Martinul de mijloc), care ţinea vreme de trei zile... Observaţi că această zi superstiţioasă este practic identică cu Ziua Cârtiţei de la americani şi canadieni (şi care a existat în evul mediu, sub diferite forme, prin tot vestul Europei). Din nefericire, aceste credinţe, superstiţii şi obiceiuri sunt tot mai puţin cunoscute azi („Zâua cu lumnini” nici măcar nu apare în lucrările folclorice dedicate Maramureşului!). În părţile ardelene şi bănăţene locuite de maghiari şi de germani, în anii în care Paştele cade devreme, acum începe Postul Mare, celebrat printr-un carnaval pitoresc numit Fărşang, care are rolul de înnoire şi purificare, respectiv de îngropare a iernii. În judeţul Maramureş, acest obicei se mai perpetuează încă în comunităţile din Vişeu de Sus, Seini, Sighet sau Baia Mare. ©Teofil Ivanciuc, februarie 2014
0 Comments
|
Archives
March 2024
|