Cel mai cunoscut tablou al pictorului maramureşean Traian Bilţiu-Dăncuş (alte informaţii despre el şi câteva reproduceri ale tablourilor acestuia AICI, pe site), lucrare expusă azi în expoziţia de la Casa memorială Ioan Mihalyi de Apşa din Sighet.
0 Comments
Ca parte a Imperiului Habsburgic, Maramureşul avea în caz de război obligaţia să contribuie cu un corp militar la efortul comun de apărare. Se cunoaşte o schiţă din anul 1741 pe care este reprezentată ordinea pe câmpul de luptă a trupelor provenite din Ungaria şi Transilvania.
Astfel, în prima linie de pe flancul drept, se aflau, în ordine, corpul alcătuit din soldaţii comitatului Pojon (azi Bratislava, Slovacia), urmaţi de grupul compus din trupele comitatelor de nord-est: Sătmar, Maramureş, Ugocea şi Bereg, apoi soldaţii din Bihor, Csongrad etc. Desenul de mai jos prezintă cele trei linii de luptă, trupele din care sunt compuse, respectiv comandanţii acestora (corpul de care ţineau maramureşenii era condus de Károly Pálffy). ©Teofil Ivanciuc, ianuarie 2014 La finele anului trecut, între laureaţii premiilor aferente anului 2011 decernate de către Academia Română, s-a aflat şi un maramureşean. Astfel, în domeniul ştiinţe istorice şi arheologice, Premiul „Eudoxiu de Hurmuzaki” a fost acordat lucrării „Antroponimia în Transilvania medievală (secolele XI–XIV). Evaluare statistică, evoluţie, semnificaţii” (2 volume, Ed. Mega, 2011), care îi are ca autori pe Şerban Turcuş, Adinel Dincă, Mihai Hasan şi Victor Vizauer. Dr. Victor V. Vizauer este un tânăr cercetător născut la Sighetul Marmaţiei, absolvent al liceului „Dragoş Vodă” din localitate, licenţiat al Facultăţii de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Master în studii medievale central-europene la aceeaşi facultate. Între anii 2001-2004 acesta a lucrat la Muzeul Maramureşului din Sighet (perioadă în care a publicat mai multe articole pe teme arheologice locale). Din anul 2009, Victor V. Vizauer este doctor în arheologie, cu teza „Aşezări şi locuinţe medievale timpurii în Transilvania (sec. VI/VII-IX/X)”, publicată de Ed. Argonaut în 2008. (Vezi AICI continuarea). În bogata lume a superstiţiilor şi magiei tradiţionale din Maramureş (încă practicată prin anumite locuri) găsim până şi un horoscop al tipologiei personalităţii cuiva, în funcţie de ziua din săptămână în care s-a născut. Astfel, cei născuţi LUNI sunt BUNI. -MARŢI - SPARŢI (nesătui, lacomi). -MIERCURI - CU PRILEJURI (mai nefericiţi, trec prin multe încercări). -JOI - MOI (blegi, mototoli). -VINERI - TINERI (de lume, chefuitori, veseli). -SÂMBĂTĂ - SE SPINTECĂ (scandalagii, răi). -DUMINICĂ - SE VINDECĂ (miloşi, fac mult bine). AICI găsiţi un calculator al zilei naşterii. ©Teofil Ivanciuc, ianuarie 2014 Vrăjitoarea Niţa din Onceşti. Fotografie de Patrick Weisbecker (vezi AICI). Călăreţi şi cai înstruţaţi pe Piemontul Gutâiului în anul 1975. Pe atunci, Epoca Plasticului era la începuturi astfel că ornamentele cailor erau mult mai naturale ca azi, fiind realizate din fâşii de pânză colorată. Astăzi, caii sunt mult mai masivi (şi mai viu decoraţi cu ghirlande de plastic, la ocaziile speciale). Vedeţi un exemplu contemporan nouă aici pe site (călăreţii din Văleni).
Desigur, globalizarea îşi spune cuvântul în numărul tot mai redus al cailor, care în anul 2013 numărau 11 mii capete în întregul judeţ Maramureş. De-a lungul secolului XX numărul acestora a oscilat încontinuu, maximul oficial depăşind 18 mii capete în anul 1962. Sâmbătă, 11 ianuarie 2014, la Sighet s-a ţinut a XXI-a ediţie a „Festivalului de colinde, datini şi obiceiuri de iarnă la ucrainieni”, organizat, nemeritat de discret, de către Uniunea Ucrainienilor din România. Şi în acest an, au participat o mulţime de formaţii (în total 24 trupe, nu cu mult mai puţine decât la Festivalul de datini de iarnă „Marmaţia”), venite atât din satele zonei, cât şi din alte judeţe ale ţării precum şi din Ucraina. Actanţii au etalat cele mai frumoase şi arhaice costume şi măşti de iarnă care se mai pot vedea în acest colţ de lume: începând de la costumaţiile şi instrumentele muzicale ale huţulilor (coborâţi parcă din Tirol) ori ale locuitorilor de pe valea Ruscovei şi până la superbii şi multicolorii Draci şi Irozi de la Bistra şi Valea Vişeului, ucrainienii au fost în multe privinţe exemple de urmat pentru ceilalţi păstrători de tradiţii hibernale. Îmbucurător, presa nu a avut nevoie de completarea unei Cereri de acreditare , precum la Festivalul de Datini de Iarnă „Marmaţia” organizat de către Primăria Sighet (cerere cuplată cu copii după legitimaţia de presă şi după actul de identitate, cu inserarea inclusiv a numărului legitimaţiei de presă, respectiv al faxului redacţiei)! Trebuie spus că primăria sigheteană nu este singura ruptă de realitate, acest model de acreditare tip nord-coreean fiind utilizat şi de alţi organizatori de „festivale” de prin scumpa noastră ţară. Ceea ce nu ştiu aceştia este că în prezent (suntem în 2014!) există mii de freelanceri care asigură fluxul de informaţii, fotografii şi filmări pentru o mulţime de ziare, televiziuni sau agenţii de presă, profesionişti care nu au nevoie (şi nici nu deţin) de legitimaţii de presă ori de faxuri. Şi dacă tot am pomenit de faxuri, trebuie spus că aşa ceva nu mai posedă în ziua de azi nici măcar CNN, New York Times, The Independent sau France Press. Verificat! Adevărul este că organizarea unui festival nu este uşoară, fiind necesare fonduri substanţiale. Începând de la preţul covorului roşu şi până la scena profesională (tariful poate atinge 2500 euro pe zi), frumoasele focuri de artificii (preţul mediu este 1000 euro pentru 5 minute) ori concertele cu artişti consacraţi (în 2011, Andra solicita pentru un spectacol tariful de 3000 euro, Aurel Tămaş – 2500, Ducu Bertzi, CRBL şi Alexandra Ungureanu - câte 1500, vezi aici o listă de preţuri). Aşadar, este nevoie de mulţi bani, pe care nu-i are chiar oricine... Revenind la Festivalul ucrainean, trebuie spus că, deşi nu şi-a permis minunăţiile înşirate mai sus, a fost totuşi cea mai colorată sărbătoare colectivă a iernii 2013-2014 văzută la Sighet, cu toate că nu pare să fi fost susţinut de autorităţile locale (care au lipsit cu desăvârşire de la biserică şi de la parada ce a străbătut centrul oraşului). Nutresc speranţa că organizatorii vor reuşi la anul să facă publicitate evenimentului din timp şi pe toate canalele media disponibile. Ar fi timpul ca şi ucrainienii din Maramureş să-şi valorifice la un nivel superior tradiţiile, aşa cum fac deja de mai mult timp maghiarii transilvăneni, şvabii bănăţeni sau huţulii bucovineni. Oricum, felicitări participanţilor pentru frumosul spectacol oferit! ©Teofil Ivanciuc, ianuarie 2014 Vezi aici o galerie foto de la festival. |
Archives
October 2023
|