S-a aprobat proiectul european pentru înfiinţarea „Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Sighetu Marmaţiei”. Acesta va costa aproximativ 200.000 euro, va ocupa 175 mp şi va fi construit în Piaţa Libertăţii pe locul WC-ului public (care acoperă doar jumătate din suprafaţa respectivă şi este subteran), micşorând apreciabil spaţiul verde din zona fostului Cinema, în vederea „îmbunătăţirii aspectului arhitectural al zonei” (conform edililor locali)!
Continuarea AICI.
2 Comments
Pe locul bisericii ucrainene de zid „Înălţarea Sfintei Cruci”, aflată odinioară la periferie iar astăzi în plin centru istoric al Sighetului Marmaţiei (lângă primăria municipiului), a existat iniţial o altă biserică, tipic maramureşeană, din lemn. Strămutată de la mănăstirea Săcel şi consacrată în 1749, această biserică a ars în anul 1804, fiind refăcută în piatră şi sfinţită patru ani mai târziu.
Până acum, nu am găsit în arhive nici o reprezentare a vechii biserici sighetene, în schimb am identificat pe câteva vechi hărţi de secol XVIII planul acesteia, cea mai sugestivă din acest punct de vedere fiind harta de mai sus, desenată în 1776 la scală, în stânjeni vienezi („orgii” sau „klafteri”). Biserica sigheteană, cu dimensiunile de cca 5-6 pe 4-4,5 stânjeni, avea deci lungimea de 9,5-11,5 m şi lăţimea de 7,5-8,5 m, fiind una de mărime medie, precum bisericile de la Sârbi-Josani, Deseşti etc., având capacitatea probabilă de cca 200 persoane. Pe harta respectivă biserica apare ca având nava aproape pătrată, un altar cu trei laturi şi este înconjurată fie de o necropolă (caz în care ar fi vorba despre urmele primului cimitir româno-ucrainean din Sighet), fie de o calvarie. ©Teofil Ivanciuc, mai 2014 Se împlinesc 70 de ani de la deportarea evreilor maramureşeni. Stabiliţi în regiune începând cu secolul al XVII-lea, aceştia au căzut victime „soluţiei finale” aplicate în anul 1944 de către autorităţile horthiste de ocupaţie.
Adunaţi iniţial în ghetouri, evreii maramureşeni au fost deportaţi în lagărele de la Auschwitz-Birkenau, lista „trenurilor morţii” fiind următoarea: -16 mai, tren plecat din gara Sighet cu 3007 evrei.. -17 mai. Tren cu 3052 evrei, plecat din Boureni (Maramureşul de nord, azi în Ucraina). -18 mai. Tren cu 3248 evrei, plecat din Sighet. -19 mai. Tren cu 3032 evrei, plecat din Vişeu de Sus. -20 mai. Tren cu 3104 evrei, plecat din Sighet. -21 mai. Tren cu 3013 evrei, plecat din Vişeu de Sus. -22 mai. Tren cu 3490 evrei, plecat din Sighet. -23 mai. Tren cu 3023 evrei, plecat din Vişeu de Sus. -24 mai. Tren cu 3328 evrei, plecat din Hust (Maramureşul de nord). -25 mai. Tren cu 3317 evrei, plecat din Ocna Slatina (Maramureşul de nord). -25 mai. Tren cu 3006 evrei, plecat din Vişeu de Sus. -26 mai. Tren cu 3249 evrei, plecat din Hust (Maramureşul de Nord). -28 mai. Tren cu 2208 evrei, plecat din Teceul Mare (Maramureşul de Nord). -2 iunie. Tren cu 2396 evrei, plecat din Hust (Maramureşul de Nord). -6 iunie. Tren cu 1852 evrei, plecat din Hust (Maramureşul de Nord). În acest mod, aproape toţi cei cca 80 de mii de evrei din Maramureş (40 de mii locuind în sectorul aflat azi în România, iar restul, la nord de Tisa), au fost trimişi în lagărele de exterminare (unii dintre ei fiind deportaţi din ghetourile din Ujgorod, Muncaci, Seleuşul Mare, Beregovo sau Mátészalka). Foarte puţini (cca 100 de persoane de la sud de Tisa şi un număr probabil asemănător de la nord de râu) au scăpat, fiind ascunşi de către unii români sau ucrainieni curajoşi ori refugiindu-se în munţi. Numărul supravieţuitorilor care s-au întors în Maramureş a fost foarte redus: recensământul românesc din 1948 a înregistrat 3072 evrei, în timp ce, conform Comitetului Democratic Evreiesc, numărul acestora era în anul 1947 de cca 5000 de suftele. La nord de Tisa, în anii 1950 se estimează că trăiau cca 5-6000 evrei. Marea majoritate a acestora au emigrat apoi în Israel, SUA etc., cu precădere între anii 1950-1980. ©Teofil Ivanciuc, mai 2014 Completare, mai 2016: În afara trenurilor de mai sus, evreii din sudul actualului judeţ Maramureş (din Lăpuş, Chioar şi Codru) au fost deportaţi în următoarele transporturi: -19 mai, Satu Mare (în ghetoul de aici au fost aduşi şi evrei din Baia Mare, Copalnic, Şomcuta şi Seini), tren cu 3006 evrei. -22 mai, Satu Mare, 3300 evrei. -26 mai, Satu Mare, 3336 evrei. -29 mai, Satu Mare, 3306 evrei. -30 mai, Satu Mare, 3300 evrei. -31 mai, Baia Mare, 3073 evrei. -1 iunie, Satu Mare, 2615 evrei. -5 iunie, Baia Mare, 2844 evrei. Imagine din anul 1932 a bisericii vechi de lemn din Năneşti. Una dintre cele mai "bătrâne" din Maramureş (cele mai vechi bârne au fost datate dendrocronologic în anii 1530), aceasta a fost iniţial amplasată în Valea Pomilor, de unde a fost mutată în centrul satului prin anii 1644-1650.
A fost demolată în 1936, când a fost înlocuită cu un alt mic lăcaş din lemn tencuit pe ambele feţe, existent şi azi, o parte a venerabilelor bârne fiind transformate în grajd, unde, înainte de demolarea finală din anii 2000, au fost verificate de către Alexandru Baboş (căruia i se datorează informaţiile de mai sus) şi Olafur Eggertsson, în cadrul unul preţios proiect de stabilire a vârstei reale a bisericilor de lemn maramureşene. ©Teofil Ivanciuc |
Archives
October 2023
|