În spaţiul public continuă să se vehiculeze ideea că subdezvoltarea Sighetului este doar aparentă, sau că modernizarea oraşului ar ţine pasul cu restul României. Pentru a contracara această manipulare, am ales câteva exemple de localităţi bine administrate, pentru a le dovedi sighetenilor că, dacă se ştie şi dacă se vrea, se poate: -Comuna Ciugud, jud. Alba, în ultimii 4 ani: 15 milioane euro atrase de la UE, toate uliţele asfaltate, inclusiv drumurile de câmp, iluminat public gratuit, internet wireless gratuit pentru toţi locuitorii comunei. -Comuna Peştera, jud. Constanţa: apă, asfalt, canalizare peste tot, internet wireless gratuit pentru toţi. -Oraşul Sebeş, jud. Alba: 27 mii locuitori, 1300 firme (peste 1,3 md. Euro investiţii), încasări anuale din taxe la bugetul local: 9 mil. euro, şomajul practic zero. -Comuna Romuli, jud. Bistriţa-Năsăud: 90 % din străzi asfaltate şi racordată la apă-canal; bazin de înot şi piscină pentru copii, ambele cu apă încălzită şi nocturnă, plus un teren multifuncţional de sport, amenajate de către primărie cu bani foarte puţini (cca 120 mii euro!). -Comuna Rebra, jud. Bistriţa-Năsăud: toate străzile asfaltate. -Comuna Valea Chioarului, jud. Maramureş: 20 km de drumuri asfaltate în ultimii 4 ani. -Comuna Deseşti, jud. Maramureş: 9 km de uliţe asfaltate de la zero în ultimii 2 ani. -Oraşul Baia Sprie, jud. Maramureş: parc fotovoltaic care produce 25% din curentul electric consumat pentru iluminatul localităţii, panouri solare care asigură apa caldă a Căminului de Bătrâni, 12 km de străzi asfaltate în ultimii 2 ani. -Preferatul meu, oraşul Sântana, jud. Arad: 21 km de străzi asfaltate în 4 ani, 49 km de reţele de apă-canal, internet wireless gratuit pentru toţi locuitorii, s-au plătit datoriile acumulate de primarii anteriori şi s-au răscumpărat peste 40 ha teren vândute de fosta administraţie. Proiectul de bază în noul mandat: terminarea asfaltării şi aducţiunii de apă pentru întregul oraş! Totul, datorită primarului Daniel Tomuţa, pentru care „politica înseamnă vorbe, iar administraţia, cifre” (apropo, câte cifre concrete aţi văzut în programele candidaţilor la primăria sigheteană?). -Acum, realizările din municipiul Sighetul Marmaţiei: trei sensuri giratorii, 180 m de alee pietonală (care a costat 1,4 mil. RON – echivalentul a 4 km de asfalt) şi cca 4 km de străzi asfaltate de la 0 în ultimii 4 ani (au mai rămas doar 115 km de făcut). Pentru a avea o idee, asfaltarea simplă, cinstită, a străzilor, costă aproximativ 350-400 mii RON pe km. Dar, din bugetul imens de 146 mil. RON al Sighetului (unde intră şi Spitalul- cu un buget de 40 mil. RON, şcolile şi ajutoarele sociale) doar costurile cu iluminatul public au atins în 2015 suma de 2 mil. RON (în condiţiile în care oraşul are montate 0 mp panouri fotovoltaice), cele cu cultura (Centrul Cultural şi Muzeul Maramureşului): 3,4 mil. RON, cele cu salubritatea: 4 mil. RON, sume uriaşe fiind alocate pentru transporturi: 12,6 mil. RON şi Urbana: 15,1 mil. RON/an. Aşa că, în loc de asfalt şi reţea completă de apă-canal-gaze, la Sighet s-au distribuit multe gropi şi pietriş aruncat în bătaie de joc. Doar nu aţi fi vrut acum şi internet gratuit în tot oraşul?!
0 Comments
Conducerea Sighetului a fost schimbată: Horia Scubli (PSD) a câştigat cu 5400 de voturi, urmat de Alexandru Oros (PNL, 3900 voturi), de Tudor Vlad (independent, 2100 voturi) etc. Sighetenii au taxat în acest mod atitudinea fostei administraţii. O altă explicaţie a rezultatelor ar fi faptul că Ovidiu Nemeş a câştigat primăria în 2012 din partea USL (PSD+PNL), obţinând 10700 de voturi din cele 16400 exprimate, în timp ce acum, primii doi candidaţi (PSD şi PNL) au scos, cumulat, 9300 din cele 13000 de voturi înregistrate. Mai trebuie ştiut că populaţia oraşului a scăzut de la 41200 locuitori în 2002, la 37600 oameni în 2011 (adică mai puţini decât în 1977!), numărul sighetenilor de azi fiind necunoscut, dar cert, mai mic decât în 2011.
Lăsând demografia politică la o parte, trebuie constatat că noul primar şi Consiliu Local au foarte mult de lucru, pentru că, rareori în vremuri de pace, oraşul a arătat atât de rău:
Toată lumea este conştientă că sunt multe lucruri de făcut. Responsabilitate, spor la treabă şi cât mai multe rezultate noului primar şi Consiliului Local ! Costumul maramureşean din imaginarul colectiv nu este mai vechi de perioada interbelică, moment care constituie, poate, "momentul 0" pentru ceea ce ne închipuim noi că ar fi "tradiţional". Nobilii români din secolul XVIII purtau haine după moda vremii, precum nobilul Săpânţan Vasile din Cuhea (din primul tablou), în anul 1754. "Sumnele" din ţesături realizate industrial existau cel puţin din anul 1821, după cum puteţi vedea în gravura următoare. Până la primul război mondial, cureaua lată acoperea tot pieptul, ceea ce azi a dispărut cu desăvârşire (imaginea a treia, din colecţia Pipaş). Pălăriile de demult erau de păr, rotunde şi cu boruri late, precum în Transilvania (imaginea patru). Priviţi "Boii Sângeorzului" (sărbătoare numită azi "Tânjaua") din 1928, sau costumaţia, postura şi frizura unui mândru săpânţan din 1923 (din ultimele fotografii, realizate de Tache Papahagi) şi observaţi că nu prea seamănă cu cele de azi...
Aşadar, evoluţia costumului popular, adaptarea sa la moda vremii şi contaminarea acestuia cu elemente urbane, a existat şi va continua să existe, până când acesta va deveni identic cu costumul orăşenesc, ceea ce nu cred că se va întâmpla foarte curând... Mai multe informaţii despre subiect găsiţi în articolul http://teofil-ivanciuc.weebly.com/fotografii-vechi-din-mara…. Date suplimentare veţi putea citi într-o carte-album pe care o vom edita, curând, împreună cu fotograful Radu Lazăr şi care poartă titlul "Meşteşuguri tradiţionale din Ţara Maramureşului". Mai, 2016. |
Archives
October 2023
|