Studiu publicat în "Memoria Ethnologica", nr. 66-67, 2018, p. 54-69.
Covoarele sau scoarţele maramureşene („ţolurile”, în graiul local) reprezintă un vârf al artei populare româneşti (fapt recunoscut recent prin introducerea acestora în Patrimoniul imaterial UNESCO), ale căror origini continuă să rămâne un mister. Covoarele maramureşene au fost analizate destul de superficial, doar câţiva cercetători aplecându-se asupra studiului lor (îi amintim pe Boris Zderciuc, Paul Petrescu şi Paul Stahl, Tancred Bănăţeanu şi Ioana Dăncuş[1]), fără ca vechimea acelor piese, totalitatea tehnicilor de lucru sau similitudinile cu alte centre de producţie a covoarelor să fie elucidate concludent. Probabil cel mai frumos studiu comparat dedicat acestora a fost întocmit de către eruditul cercetător (cu studii la Sorbona) I. D. Ştefănescu[2]. [1] În lucrările: «Covorul maramureşean» (Bucureşti, 1963), « Scoarţe româneşti » (Bucureşti, 1966), « Arta populară din nordul Transilvaniei » (Bucureşti, 1969), respectiv « Comori de artă populară în colecţiile Muzeului Etnografic din Sighetu Marmaţiei- Covorul maramureşean » (Cluj-Napoca, 2011). [2] În „Arta veche a Maramureşului”, Bucureşti, 1967, p. 39-43. Continuarea AICI.
0 Comments
Studiu publicat de Teofil Ivanciuc în anuarul "Marmaţia" al Muzeului judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, nr. 14, Baia Mare, 2017, p. 15-30. În total, sunt prezentate 45 de puncte, dintre care patru sunt situate în zona Băii Mari. Din "Maramureşul istoric" pe listă apar: -rămăşiţele a trei biserici de lemn (Breb-Copăciş, Crăciuneşti şi Văleni); -curia de piatră de la Călineşti; -descoperiri de la Coştiui (fragmente ceramice medievale, nasturi de cupru şi o posibilă fortificaţie); -un mormânt legendar şi cariera de pietre de moară din zona satului Glod; -un celt de bronz recuperat din colecţia N. Bura; -unelte de piatră cioplită descoperite la Ocna Şugatag şi Vadu Izei: -mici descoperiri de la fosta mănăstire medievală din Remeţi; -monede romane descoperite la Rona de Jos şi Piatra Tisei de lângă Sighet; -slabele urme ale satelor medievale dispărute Slatina de lângă Ocna Şugatag, respectiv Valea Judelui de lângă Rona de Sus; -două cripte post-medievale, una de sub biserica de piatră din Sarasău, cealaltă de la biserica romano-catolică din centrul Sighetului, în ultimul loc fiind descoperite şi o serie de cahle de teracotă de secol XVII; -o verigă de cupru şi o secure de fier de secol VI descoperite pe dealurile de lângă Sighet; -o staţiune preistorică de sub Muzeul Satului din Sighet; -un izvor mineral situat sub cetatea Hallstatt-iană de pe Dealul Solovan; -o piatră de mormânt din cel mai vechi cimitir evreiesc cunoscut în Maramureş, cel de pe str. V. Alecsandri din Sighet; -inscripţii rupestre de la Văleni şi Poienile de sub Munte etc. Întregul articol poate fi citit AICI. |
Archives
October 2023
|