Pe locul bisericii ucrainene de zid „Înălţarea Sfintei Cruci”, aflată odinioară la periferie iar astăzi în plin centru istoric al Sighetului Marmaţiei (lângă primăria municipiului), a existat iniţial o altă biserică, tipic maramureşeană, din lemn. Strămutată de la mănăstirea Săcel şi consacrată în 1749, această biserică a ars în anul 1804, fiind refăcută în piatră şi sfinţită patru ani mai târziu.
Până acum, nu am găsit în arhive nici o reprezentare a vechii biserici sighetene, în schimb am identificat pe câteva vechi hărţi de secol XVIII planul acesteia, cea mai sugestivă din acest punct de vedere fiind harta de mai sus, desenată în 1776 la scală, în stânjeni vienezi („orgii” sau „klafteri”). Biserica sigheteană, cu dimensiunile de cca 5-6 pe 4-4,5 stânjeni, avea deci lungimea de 9,5-11,5 m şi lăţimea de 7,5-8,5 m, fiind una de mărime medie, precum bisericile de la Sârbi-Josani, Deseşti etc., având capacitatea probabilă de cca 200 persoane. Pe harta respectivă biserica apare ca având nava aproape pătrată, un altar cu trei laturi şi este înconjurată fie de o necropolă (caz în care ar fi vorba despre urmele primului cimitir româno-ucrainean din Sighet), fie de o calvarie. ©Teofil Ivanciuc, mai 2014
0 Comments
Leave a Reply. |
Archives
March 2024
|