În urmă cu 16 ani, Prințul de Wales se afla în biserica-cetate din Moșna, la primul său contact cu România. Venirea acestuia în țară a avut loc datorită tânărului britanic William Blacker, care publicase în 1997 o broşură despre bisericile-cetăţi, adunase bani în Anglia pentru repararea câtorva dintre ele şi atrăsese astfel atenţia prinţului asupra Transilvaniei. (Blacker a scris mai apoi o carte, "Along the enchanted way", prin care a făcut cunoscut în Albion și Maramureșul). Prințul Charles a vizitat atunci doar Sibiul (condus în acea epocă de Dan Condurat) și Moşna. „Prințul nu avea voie să vină la Viscri. Ministrul Culturii, Caramitru (Ion Caramitru, n.n.), a spus că sunt prea mulți rromi în satul nostru. S-a dus la Moșna. Și ne-am văzut la Moșna. Am avut 8 minute la dispoziție să îl impresionăm și am reușit să vorbim și i-am dat o poză și a promis că o să vină”, a declarat ulterior Caroline Fernolend într-un interviu. Ce s-a întâmplat de fapt? Viscri, străvechiul sat săsesc, o ducea foarte greu. Sutele de sași care constituiau populația majoritată până în 1989, emigraseră în Germania, pe loc rămânând doar vreo 15 suflete, restul satului fiind populat de rromi și români. Atunci când au aflat că Prințul Charles va vizita un sat din apropiere, familia Fernolend a decis că trebuie să încerce să-l convingă să-i ajute să salveze patrimoniul satului de la distrugere. Și-au îmbrăcat superbele costume populare și s-au dus într-un suflet. Îi puteți vedea în poza de mai sus: Caroline, apoi mama ei, Sara Dootz (care-i oferă prințului un prosop brodat de ea însăși), fiica Ursula și soțul Carolinei, Walter. În acele câteva minute s-a reușit. Au ajutat la acea discuție și Jessica Douglas-Home, preşedinta Trustului britanic „Mihai Eminescu", care se ocupa deja de salvarea cetăţilor transilvane, episcopul Christoph Klein şi decanul Reinhold Guib, lideri ai bisericii evanghelice și arhitecţii Virgil Ispas şi Hermann Fabini, prezenți cu toții la Moșna. De atunci încoace, numele lui Charles a ajuns să fie sinonim cu sudul saxon al Transilvaniei, împreună cu moștenirea sa culturală, arhitectonică, agricolă, meșteșugărească ori naturală. Azi Viscri înseamnă o biserică-cetate UNESCO, 205 case și vreo 450 locuitori, 300 dintre ei fiind rromi, dintre care primesc ajutor social doar trei familii. Acolo nu există vile de prost gust sau termopane din PVC. Viscri a fost multă vreme singurul sat din țară cu stație proprie de epurare a apei și cu toaletă publică. Toți sătenii au vaci (una, două sau chiar 30), cai, oi, porci și păsări de curte, au pământ, sunt tâmplari, apicultori sau se ocupă cu turismul. 125 de femei din sat împletesc șosete de lână, 10 mii de perechi pe an, căciuli și pulovere, care sunt trimise în Germania și vândute apoi în toată lumea. Viscri este singurul sat din România unde rromii sunt integrați și asta fără programe guvernamentale! Femeile lor țes, iar bărbații sunt fie fierari, fie cărămidari, fie transportă turiștii cu căruța. Vorbim despre mii de turiști cărați anual, pentru că aici vin zeci de mii de vizitatori pe an (până la 300 pe zi), care se cazează în cele vreo 20 de case puse la dispoziția acestora. Toate aceste minuni au fost realizate datorită luptei duse de către Caroline Fernolend și familia acesteia, care, prin intermediul finanțărilor oferite de anumite ONG-uri, au ajuns să aducă prosperitate în satul natal dar și să sprijine demersuri similare în alte circa 30 de sate transilvănene. ©Teofil Ivanciuc, noiembrie 2014
0 Comments
Leave a Reply. |
Archives
March 2024
|