Studiul de față, dedicat vieții tradiționale din, probabil, cea mai bine conservată regiune a României, este rezultatul unor cercetări desfășurate între anii 2010-2019.
În prima parte, am urmărit evoluția vieții rurale maramureșene începând din sec. XIX, observând că Revoluția Industrială a fierului și aburului nu a ajuns acolo, că izolarea regiunii a fost mai mult aparentă și punctând cele mai importante schimbări, de la vremurile când viața locului era tradițională în întregime, până în prezent. Urmează lista a 221 de meserii practicate azi în Maramureş, dintre care 69 le-am catalogat ca ocupaţii, iar 152 ca meşteşuguri populare. Așadar, Maramureșul, o arie atât de restrânsă și de puțin locuită, deține azi una din cele mai ridicate densități cunoscute ale ocupațiilor și meșteșugurilor autentice. Activitățile au fost marcate ca fiind practicate de femei, de bărbați, în mediul rural sau urban (deși în Maramureș cele două medii se întrepătrund profund), respectiv aflate în pericol de dispariție. Am grupat ocupațiile în câteva mari genuri: agricultură, zootehnie, păstorit, făcutul fânului, pomicultură, viticultură, vânătoare, pescuit, apicultură, culesul din natură, pădurărit, transporturi, prepararea hranei și maternitate. Meșteșugurile au fost sistematizate ținându-se cont în primul rând (dar nu numai) de materia primă prelucrată: prelucrarea fibrelor textile, prelucrarea lânii, mărgelit, confecționarea cununilor de mireasă, prelucrarea lemnului, confecționarea instrumentelor muzicale, felurite tipuri de împletituri, prelucrarea pielii, cojocărit, instalații tehnice hidraulice, prelucrarea osului și cornului, prelucrarea metalelor, prelucrarea pietrei, prelucrarea lutului, finalul fiind alocat unei categorii eterogene, pe care am numit-o ”alte ocupații, meșteșuguri, servicii și aptitudini”. Continuarea AICI.
0 Comments
Leave a Reply. |
Archives
March 2024
|