Obuzier Skoda de 305 mm amplasat la est de Pasul Prislop, în anul 1917. Cea mai masivă piesă de artilerie utilizată în regiune de către Puterile Centrale avea o bătaie de 10 km, utilizând proiectile grele de 387 kg, capabile să perforeze beton armat gros de 2 m, ori să ucidă soldaţi aflaţi la distanţa de 400 m. Pe data de 18 iulie 2014, în Sighetul Marmaţiei a fost lansat volumul „Maramureşul şi maramureşenii în primul război mondial” de Laurenţiu Batin (ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2014). Mărturisesc că, pentru mine, cartea respectivă a reprezentat o mare şi plăcută surpriză. Aceasta abordează una dintre perioadele cele mai puţin cunoscute, cea dintre anii 1914-1920, care este una foarte complexă, utilizând ca surse lucrări atât româneşti cât şi maghiare, germane, poloneze, americane sau franceze (unele dintre titluri fiind puţin sau deloc cunoscute istoricilor şi amatorilor români de istorie), la care se adaugă documente de arhivă româneşti, poloneze şi maghiare (se remarcă prin inedit „Jurnalul de operaţii al Regimentului de infanterie 14 Roman”, păstrat în Arhivele militare de la Piteşti, care lămureşte multe dintre momentele instaurării administraţiei româneşti în Maramureşul anului 1919). Rezultatul cercetării masivului material a fost editarea unei lucrări de peste 470 de pagini, care include sute de fotografii de epocă, tabele şi planuri. Principalele aspecte lămurite în paginile acesteia sunt: invazia rusească din Maramureş din octombrie 1914, istoria Regimentului 85 infanterie austro-ungară (principala unitate militară a regiunii), frontul şi luptele din anii 1916-1917 din sectorul central al Munţilor Maramureşului apărat de către Regimentul 3 Vânători germani (parte a Karpathenkorps), precum şi eliberarea Maramureşului, respectiv mişcările de trupe de aici din anii 1919-1920. Au mai fost abordate parţial şi teme precum: voluntarii maramureşeni în armata română, drumul spre Alba Iulia al participanţilor la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, fiind prezentate câteva dintre cimitirele militare ale epocii şi imaginile-document realizate de către fotoreporterul german Erich Hoffmann. Laurenţiu Batin a demonstrat în paginile ultimei sale cărţi că are o aplecare nativă către istoria militară, pe care o abordează la standarde profesionale şi fără nici un fel de accent naţionalist (din nefericire atât de frecvent în istoriografia autohtonă). „Maramureşul şi maramureşenii în primul război mondial” şi-a câştigat merituos şi pe deplin un loc de cinste în bibliotecile tuturor amatorilor de istorie recentă, intrând fără doar şi poate în topul celor mai valoroase volume de istorie scrise până acum despre Maramureş. ©Teofil Ivanciuc, iulie 2014
0 Comments
Leave a Reply. |
Archives
March 2024
|