Menu
O monedă postaureliană și Depresiunea Maramureșului în secolul IV d. Hr.
de Teofil Ivanciuc și Marius Voinaghi
O monedă postaureliană și Depresiunea Maramureșului în secolul IV d. Hr.
(în „Marmaţia”, 19, Baia Mare, 2022, pp. 63-72)
Teofil IVANCIUC*, Marius VOINAGHI**
A post-aurelian Roman coin and the Maramureș Depression in the IV Century AD
Abstract
On the mountains near Sighetu-Marmaţiei, the place called Piatra Tisei, a bronze coin issued by Roman emperor Magnentius was discovered in the year 2016. The coin was struck at Treveri (today Trier, in Germany) in the year 352, and is held in a private collection. The coin is a rare find on Upper Tisa Valley, especially in Maramureş, where so far are known only 12 such coin discoveries related for IV century (but just for two of them we know the name of the finding place) and a sole human habitation: Sarasău - Zăpodie. In the southern part of Maramureş county, a single IV century coin was found, but the number of known inhabited settlements is far larger. Our paper enumerates also the settlements and coin discoveries from II-IV centuries from the Southern and Northern Maramureş.
Key words: Roman coin, Maramures, Magnentius, IV century, Barbaricum
Rezumat
În anul 2016, în munții de lângă Sighetu Marmației, în locul numit Piatra Tisei a fost descoperită o monedă de bronz emisă de împăratul roman Magnentius. Moneda a fost emisă la Treveri (azi Trier, în Germania) în anul 352 și este păstrată într-o colecție particulară. Piesa reprezintă o descoperire rară pentru Tisa Superioară, mai ales pentru Maramureș, unde până acum au fost descoperite numai 12 monede de secol IV (dintre care doar pentru două se cunoaște locul descoperirii) și o singură locuire certă : Sarasău-Zăpodie. În sudul actualului județ Maramureș a fost găsită o singură monedă de secol IV, însă numărul așezărilor din acea perioadă este mult mai ridicat. Articolul enumeră și locuirile și descoperirile monetare din secolele II-IV din Maramureșul de sud și de nord.
Cuvinte cheie : monedă romană, Maramureș, Magnentius, secolul IV, Barbaricum
Istoria Maramureşului în antichitate este insuficient cunoscută, pentru această regiune lipsind cu desăvârşire izvoarele scrise, iar cercetările arheologice sistematice ori descoperirile întâmplătoare fiind foarte reduse ca număr. Din acest motiv, fiecare indiciu descoperit în acest teritoriu are o importanţă deosebită.
Prezentăm o monedă descoperită întâmplător în anul 2016 în hotarul sudic al municipiului Sighetul Marmaţiei, în punctul Piatra Tisei, identificată într-o colecţie privată. Piesa reprezintă o maiorină de bronz, aflată în stare bună de conservare.
Pe aversul acesteia este înfăţişat împăratul Magnenţius[1], cu capul gol, spre dreapta, cu bustul drapat şi cu platoşă. Legenda de pe avers este [DN] [MA]GNEN – [TI]VS PF AVG (fig. 1), iar pe revers nu poate fi citită integral datorită stării de păstrare, însă probabil că aceasta trebuie să fi fost [SALVS DD NN AVG ET CAES] (fig. 2). În centrul acestuia este prezent Chi –rho flancat de [A] şi ω, iar în exergă T[RP]?. Greutate: 6 g, diametru 24x25,5 mm, axa 6. Aşadar, este vorba de o monedă de bronz, bătută la Treveri (azi Trier Germania), în anul 352 în timpul împăratului Magnenţiu (350 – 353)[2].
Piesa se încadrează în perioada 294 – 364, perioadă care marchează trecerea de la Imperiul păgân la Imperiul creştin[3]. Acţiunile militare şi politice ale Imperiului Roman la Dunărea de mijloc şi de jos se reflectă în circulaţia monetară de la nordul Dunării. Aici, romanii după retragerea aureliană au stăpânit pe multe capete de pod până la atacurile lui Attila, cu toată presiunea hunilor şi a mişcării goţilor[4].
Magnentius Flavius (Magnus Magnentius) a fost un împărat uzurpator (350 – 353) în timpul lui Constantinus II. De origine „barbară”, s-a născut în anul 303 în Gallia, din tată britan şi mamă francă, a fost educat în spiritul culturii latine. Protector, apoi rei militaris urzeşte conspiraţia împotriva lui Constant şi se proclamă Augustus la 18 ianuarie 350. Este învins de către Constanţiu al II-lea în bătăliile de la Mursa (351) şi Mons Seleuci (353), care restabileşte astfel unitatea Imperiului Roman. Magnenţiu se sinucide la 11 august 353 la Lugdunum (Lyon) la vârsta de 50 de ani[5].
Ideologia imperială este reflectată pe aversul monedei prin faptul că împăratul este cu capul gol, renunţând la diademă pentru a indica opoziţia sa faţă de regimul autocratic al împăratului Constantius II a cărui emblemă era diadema. În fapt, începând cu anul 348, aceasta devenise singura coroană purtată de către auguşti, înlocuind cununa de lauri[6].
Însă, atributul imperial care surprinde cel mai fidel schimbările aduse de veacul al IV-lea este reprezentat de monograma lui Hristos, XP, de pe revers. Chrismonul apare pentru prima dată pe cunoscutul multiplu de doi argentei, emis în 315 la Ticinum, pentru decennalia împăratului Constantin cel Mare, dar şi pe câţiva solidi emişi de Nepotian la Roma în numele său şi al împăratului Constantius II. Analiza frecvenţei pe ateliere în perioada 294 – 364, realizată de către Delia Gatea, indică utilizarea acestui simbol cu preponderenţă în părţile occidentale, pe primul loc situându-se Treveri[7].
În privința locului aproximativ al descoperirii acestei monede (nu avem date mai precise), unul complet neobişnuit, situat la munte, la atitudinea de 7-800 m, într-un loc care nu era nici propice locuirii, nici nu conţinea zăcăminte minerale sau de altă natură, lansăm o supoziţie inedită.
Pe sub Piatra Tisei trecea în evul mediu o variantă a Drumului Sării, cel care lega salinele de la Ocna Şugătag şi Coştiui cu Oaşul, Sătmarul şi Ungaria de nord-est, lipsite de sare. Acel drum, atestat documentar începând din anul 1355[8], apare pe hărţile Primei Ridicări Iosefine ca având o variantă ce urca pe Platoul Vulcanic dinspre Giuleşti şi o altă ramură ce suia de la Vad pe valea Şugău, pe sub Piatra Tisei, ramuri care, unindu-se pe Platou, urmau creasta dintre bazinele Săpânţei şi Marei, ajungând sub vârful Rotundu şi apoi, pe la locul numit sugestiv Sălătruc, să coboare în Oaş, la Certeze.
Nimic nu ne împiedică să acceptăm ideea că aceste vechi căi de comunicaţie, folosite poate încă începând din epoca bronzului pentru transportul materiilor prime, în primul rând a sării, au fost reutilizate şi în epocile care au urmat, ceea ce ar putea explica prezenţa acelei monede imperiale pe traseul unuia din vechile drumuri ale sării.
Maramureşul în secolele II-III d. Hr.
Situată pe valea Cosăului, aşezarea de la Călineşti - Rogoaze a fost locuită în secolele II-III d.Hr. În acest punct, primul strat de cultură aparţine epocii bronzului, iar cel de-al doilea, aşezării antice. Aici au fost identificate urmele a două locuințe cu plan rectangular, prevăzute cu vetre de foc, având laturile de 6 x 4,8 metri, respectiv 6 x 4,2 metri, care au fost construită din bârne mari, unele cioplite, acoperite cu strat gros de lut amestecat cu paie.
Inventarul descoperit cuprinde cinci pietre de râşniţă – toate dintr-o singură locuinţă, cute şi şlefuitoare de vârfuri din piatră, fusaiole de lut ars. Un sfert din totalul fragmentelor ceramice găsite au fost lucrate la roată. Se remarcă o ceaşcă dacică lucrată cu mâna, şi fragmente ale unei fructiere din pastă brună, bine arsă, lucrată cu roata.
După R. Popa şi C. Kacsó, începuturile aşezării sunt legate de deplasarea costobocilor la sud de Dunăre, în expediţia din anul 170, şi de atacul declanşat de vandali în aceiaşi ani, asupra tribului costoboc. Conform acestor arheologi, aşezarea de aici începe să fie locuită la finele secolului II şi se încheie în mod organizat, undeva în secolul IV[9]. Aşezarea conţine două din cele trei tipuri de specii ceramice de la Sarasău (v. mai jos): tipul fin cenuşiu săpunos şi un vas de tip ”Krausengefass”, doar că la Călineşti pare să se fi locuit înainte de Sarasău[10].
Din secolul III datează și așezarea de la Săliștea de Sus-Coasta Bolovanului[11].
O altă posibilă aşezare din acea perioadă pare a fi la Câmpulung la Tisa - Nyiresalja, la ieşirea din localitate spre Săpânţa în dreapta DN19, pe ambele laturi ale văii Köntös, pe terasa Tisei. De acolo au fost prelevate fragmente ceramice atipice „ce nu au putut încadra cultural aşezarea”[12], dar tipul pastei unor fragmente ceramice văzute de noi acolo pare să fie cel utilizat în regiune prin secolele II-IV.
În anul 2019 au început cercetările la castrul roman de marș la Coștiui-Epreș[13] din Depresiunea Maramureșului, cel mai nordic castru semnalat până acum în nordul Transilvaniei, datând probabil din sec. II, care a fost fortificat cu un val de pământ și șanț ce închideau o suprafață rectangulară cu suprafața de aproximativ 3,6 ha. Sistemul de construcție al valului și șanțului identificat arheologic, forma și dimensiunile fortului precum și două clavii caligari descoperite acolo, certifică apartenența culturală la lumea romană a respectivei fortificații.
Alte posibile fortificații romane (turnuri de pază), au fost semnalate în literatura veche la granița sudică a județului, la Mesteacăn și pe Culmea Breaza, acestea nemaifiind confirmate ulterior[14].
Toate aceste urme au aparținut de Limes Porolissensis, organizat în secolul II pentru apărarea graniței nord-vestice a Daciei Romane.
Până acum, în fostul comitat Maramureş s-au descoperit peste 2300 de monede imperiale romane de secol II – IV, fie în cele patru tezaure monetare cunoscute, fie în cele minim 12 descoperiri izolate (inclusiv cea din articolul de faţă).
Cel mai mare depozit numismatic din regiune este cel cunoscut sub numele de Teceu[15], acesta fiind descoperit de fapt la Teceul Mare (azi Teacevo, Ucraina, pe malul drept al Tisei şi nu în Teceul Mic aflat peste apă, în România[16]), cu un conţinut de peste 1100 de denari, înşiruiţi cronologic de la Vitellius şi până la Septimius Severus.
Al doilea tezaur, descoperit tot pe malul drept al Tisei, în satul Nankovo, cuprindea 1000 de denari de argint, în greutate totală de 2,8 kg, emiși cronologic începând de la Domitianus până la Septimius Severus[17].
La Sarasău - În hotarul localităţii, a fost descoperit pe unul din vechile domenii familiale Mihalyi, un tezaur monetar cu denari imperiali din secolul al II-lea. Pentru determinare a fost prezentat doar un denar de la Faustina II (tipul IVNO REGINAE), datat probabil în anul 175[18].
Cel de-al patrulea tezaur monetar a fost descoperit în anul 1878 în Sighetul Marmaţiei – La Tean, la capătul vechiului pod peste Tisa (azi Podul Istoric „Acad. Mihai Pop”), din acesta recuperându-se şase denari emişi în timpul lui Marcus Aurelius[19]. Fiind un depozit uniform, compus doar din denari cu perioadă de acumulare scurtă, a fost catalogat drept tezaur întâmplător (pierderi de „buzunar”)[20].
O pondere importantă a descoperirilor monetare imperiale romane în Depresiunea Maramureşului o constituie descoperirile întâmplătoare. În această categorie intră în primul rând descoperirile izolate de secol XIX din fostul comitat Maramureş, mai concret cele peste 200 de monede romane republicane şi imperiale din colecţia Mihalyi[21], expuse în anul 1876 la Sighet, cele de secol II-III fiind emise de către: Galba, Rufus, trimvirul Antonius, Vitelius, Vespasian, Titus, Domiţian, Traian, Hadrianus, Faustina senior, Marcus Aurelius şi soţia sa Crispina, Septimius Severus, Iulia …, Sept. Geta, Gordianus, Philippus ş.a. Din colecţia de 12 monede a dr. Mór Komáromi de la Hust expusă tot cu acea ocazie, au fost nominalizate piese emise de Claudius Drusus, Aurelius Verus, Gordianus etc., alte trei monede de bronz romane din vremea împăraţilor Antoninus, Philippus şi Volusianus, care au aparţinut colecţiei Liceului reformat din Sighetu Marmaţiei, fiind prezentate tot atunci[22]. O altă veche colecţie numismatică pierdută, cea a dr. Tiberiu Kiss din Sighet, conţinea în anul 1939, printre altele, o monedă de bronz de la Traian[23].
Despre monedele de la expoziţia din 1876 care au fost emise în secolul IV, vezi infra.
În afara pieselor de mai sus, într-o serie de puncte nominalizate efectiv s-au descoperit monede imperiale de secol II – III. Astfel, trei piese provin de la împăratul Traian (98 – 117): Ieud - Faţa Trunchiului şi În hotarul localităţii, respectiv Petrova - Grădina lui Ioan Gyenge[24]. O monedă de la împăratul Hadrian (117 – 138), găsită în Sighetul Marmaţiei - Strada Traian. O monedă de la Antoninus Pius (138 – 161) la Călineşti - În hotarul localităţii. Altă piesă de la Antoninus Pius sau Marcus Aurelius (161 – 180): descoperită undeva la Sighetul Marmaţiei - În hotarul localităţii. Două piese sunt emise de împăratul Commodus: una descoperită la Giuleşti - În hotarul localităţii şi o alta, descoperită recent, la Sighetul Marmaţiei - Tepliţa[25]; În fine, o monedă de argint, care pare a fi un hibrid emis curând după anul 211 de Septimius Severus (193 – 211) sau Caracalla (211 – 217) a fost găsită în satul Tisa - În grădina preotului greco-catolic din localitate[26].
Din analiza emisiunilor monetare imperiale romane descoperite în Depresiunea Maramureşului, se observă că, în marea lor majoritate, piesele cu locul de descoperire cunoscut acoperă secolul al II-lea (8 monede şi două tezaure), la care se adaugă o monedă de la începutul secolului al III-lea. Din acest grup, majoritari sunt denarii de argint, într-un singur caz fiind vorba despre bronz: piesa descoperită la Petrova. În ceea ce priveşte aria de răspândire a punctelor de descoperire cunoscute ale monedelor imperiale, jumătate dintre acestea sunt concentrate pe valea Tisei, pe raza localităţii Sighetul Marmaţiei, două din imediata apropiere a oraşului (Sarasău şi Tisa), două de pe Valea Izei, iar câte una, de pe văile râurilor Cosău, Mara şi Vişeu.
În nordul fostului comitat Maramureș, în Ucraina de azi, mai sunt semnalate descoperiri monetare la: Hust (de sec. II-III), Lypets'ka Polyana (sec. II-IV) și Ruske Pole (sec. I-III)[27].
Dacă extindem aria geografică şi ne raportăm la suprafaţa integrală a actualului judeţ Maramureş, situaţia s-ar prezenta astfel: într-un număr de 12 puncte (descoperiri întâmplătoare dar şi cercetări sistematice) s-au descoperit un număr de peste 300 de monede imperiale romane: Baia Mare - str. Olarilor, Dl. Florilor şi în alte două locuri din hotarul localităţii, Bozânta Mică - Grind, Coroieni - În hotarul localităţii, Mesteacăn - La Parhon, Oarţa de Sus - Măgura, tezaurul de la Ulmeni - În hotarul localităţii din care se cunosc două piese, tezaurul republicano-imperial de 306 monede de la Oarţa de Sus - Ogrăzi, tezaurul imperial de secol II de la Băseşti - În hotarul localităţii din care se cunosc două monede, trei monede de secol III descoperite la Vad (Copalnic Mănăştur) şi trei denari imperiali de la Tămaia[28] (în ultimele două cazuri nu se ştie cert dacă este sau nu vorba despre tezaure, ori de descoperiri izolate succesive).
Precum în Maramureşul istoric, majoritatea covârşitoare a acelor descoperiri numismatice o reprezintă monedele de secol II, urmate ca pondere de către monedele de secol III. În zona respectivă, monedele de secol IV sunt foarte rare (concret, nu ştim decât despre o singură descoperire, v. infra).
Numeroase descoperiri de monede imperiale (în total fiind vorba de cca 1200 de piese) din secolele II-III au fost semnalate în judeţul Satu Mare, în localităţile: Amaţi, Apa, Bercu, Berea, Berveni, Carei, Dindeşti, Halmeu, Homorodul de Sus, Medieşu Aurit, Pir, Sanislău, Satu Mare, Săcăşeni sau Urziceni (descoperiri izolate), fără a se uita de tezaurele romane de la Ghirişa (două la număr), Pir şi Satu Mare[29].
Maramureşul în secolul IV
Locuirea efectivă a Ţării Maramureşului în acea perioadă nu a fost atestată arheologic până acum cu certitudine decât într-un singur punct[30]:
O locuință de suprafaţă din complexul arheologic Sarasău - Zăpodie, locuit în mai multe perioade întinse între Hallstatt şi evul mediu timpuriu, a fost datată cca 380-420. De acolo au fost recuperate fragmente ceramice lucrate la roata rapidă şi modelate cu mâna, două mărgele de sticlă şi două cute de piatră. Autorii[31] atribuie cu rezerve această locuire fie unei posibile faze târzii a culturii Przeworsk - grupul cultural Dobrodzien localizat în Polonia, fie culturii kurganelor carpatice cu centrul de greutate pe Nistrul superior, fie culturii descoperite la Medieşu Aurit.
Reanalizând însă materialul, Ioan Stanciu observă că ceramica de aici este regăsită în alte părţi doar până către mijlocul secolului IV[32].
Piesele numismatice din secolul IV cunoscute până acum de pe teritoriul vechiului Maramureş sunt cel puţin 11 (la care se adaugă moneda de la Sighetul Marmaţiei - Piatra Tisei)[33]:
-Monedă de bronz de la Constantin cel Mare găsită la Borşa - Poiană, care s-a aflat în colecţia Ştefan Grad din Moisei fiind apoi cedată unui alt colecţionar[34].
-Monedă (care pare mai degrabă pare de bronz decât de argint, cum s-a zis iniţial), descoperită întâmplător la Sighetul Marmaţiei – În hotarul localităţii[35], aflată cândva în colecţia Lehoczky iar azi dispărută. Legenda propusă (CONSTANTINVS AVG PROVIDENTIA CAES SMKB) pare greşită cel puţin pe avers, aceasta putând fi de fapt CONSTANTINS IVN NOB C... PROVIDENTIAE CAESS, ceea ce ar însemna că piesa a fost emisă de Constantin cel Mare la Cyzicus Officina B, undeva între anii 324-330[36].
-La expoziţia arheologică organizată la Sighet în anul 1876, Ioan Mihalyi de Apşa a expus din colecţia proprie peste 200 de monede romane descoperite în comitatul Maramureş, printre ele aflându-se cel puţin 6 piese de secol IV[37]. Piesele respective au fost emise de către împăraţii Constantius (fie I-ul, care a domnit între anii 305-306, fie al II-lea, 337-361), Elena II (soţia împăratului Julian, care a domnit între anii 360-363), Valentianus II (375-392), Valens (364-378), Theodosius (probabil I-ul, 379-395) şi M. Arcadius (383-408).
Tot atunci şi acolo au fost expuse 3 monede de secol IV din colecţia Dr. Mór Komáromi de la Hust, emise de către împăraţii Licinius (308-324), Constantin cel Mare (306-337) şi M. Constantinus II (337-340)[38].
-În sudul actualului judeţ Maramureş, pe raza localităţii Mesteacăn - La Parhon, într-o locuinţă rectangulară de suprafaţă s-a descoperit o monedă de secol IV, emisă probabil de împăratul Constantius II[39].
-Pe malul nordic al Tisei, în Transcarpatia, este menţionată descoperirea unei monede de secol IV emisă de împăratul Valens undeva între anii 364-372[40].
-În judeţul învecinat, Satu Mare, monede de secol IV de la Constantius II au fost semnalate la Ardud, Bătarci şi Hodod, alte descoperiri provenind de la Carei (piese de la Maximinus Gaza şi Constantius II) şi din oraşul Satu Mare (monede de la Maximianus, Constantin I, Constantius II şi Valentinian I)[41].
Cronologic, urmează un „ban al lui Marcianus” găsit la Slatina pe malul nordic al Tisei, în Ucraina de azi[42], emis în jurul anului 450, iar din partea sudică a judeţului Maramureş, se cunoaşte o monedă de aur de la împăratul Theodosius II (408-450) descoperită la Baia Mare[43], o imitaţie barbarizată după un solidus de la acelaşi împărat (emisă probabil în a doua jumătate a veacului respectiv) descoperită la Copalnic Mănăştur, un al treilea solidus sau medalion de la acelaşi emitent fiind descoperit probabil undeva prin zona Chioar[44].
Din judeţul Satu Mare nu cunoaştem decât o singură monedă de secol V, un solidus de la Valentinianus III descoperit la Cig (oraşul Tăşnad)[45].
În sudul actualului judeţ Maramureş, locuiri sau ceramică care datează și din secolul IV au fost identificate la Ardusat - Sub Pădure (sec. III-IV), Bicaz - Corbuţu (sec. II-IV), Bozânta Mică-Grind (sec. III-IV), Mesteacăn - La Parhon (sec. III-IV), Oarța de Sus - Pustă (sec. II-IV), Recea - Ciurgău (sec. I-IV), Săsar - Dâmbul Morii (sec. IV), Seini - Berenaş (sec. IV) etc.[46], apoi Bicaz – Oarză Față și Oarză Dos (epocă romană), Mogoșești – Pe Lab (epocă romană) sau Remecioara – Bârlog (posibilă epocă romană)[47].
Dacă în Maramureşul aflat în România, lucrurile stau cum am văzut mai sus, la nord de linia Tisei, pe malul drept al râului, în Ucraina de azi, cel mai cunoscut sit antic din perioada de care ne ocupăm rămân (în afara mai vechii mari dave de la Mala Kopanya, de sec. I a. Hr. – I d. Hr., centru militar, sacral, meșteșugăresc și necropolă)[48], necropola tumulară din satul Iza (sec. III, cu cca 80 de tumuli)[49], apoi Novo Barovo[50], Nankovo[51] (sec. II-IV), două necropole la Ruske Pole[52] (sec. II-IV) etc.
În judeţul vecin, Satu Mare, marea aşezare de la Medieşu Aurit a fost locuită în secolele I-IV d.Hr, fiind un puternic centru de producere a ceramicii (acolo au fost descoperite peste 200 de cuptoare pentru ars vasele de lut, constituind cel mai mare centru de olărit descoperit până acum în Barbaricum), care a ajuns apoi prin schimburi comerciale în mai multe dintre aşezările din Maramureş (cum ar fi cea de la Călineşti-Rogoaze).
În alte puncte ale judeţului respectiv, descoperiri din aceeași perioadă au fost semnalate la: Apa, Berveni (sec. I-IV), Boineşti, Culciu Mic (sec. II-IV), Lazuri (sec. I a.Hr.- IV d.Hr., mare aşezare şi centru de ceramică), Pişcolţ (sec. III a.Hr.- IV d.Hr.), Satu Mare (cuptoare de ceramică din sec. II-IV)[53] şi în alte locuri[54].
Cam acesta este tabloul din Maramureș (Fig. 3) și de pe Tisa superioară care poate fi desluşit pe baza informaţiilor pe care le avem azi.
Nu intrăm în subiectul apartenenței etnice a celor care locuiau în Maramureșul acelor vremuri: s-ar putea ca locuitorii de atunci ai acelui spațiu fi fost daci ori un amestec de daci cu o populaţie germanică, la fel de bine cum puteau să aparţină unui alt grup etnic[55].
În contextul prezentat mai sus, maiorina de la Magnenţius descoperită recent lângă Sighetul Marmaţiei, reprezintă o dovadă în plus că Maramureşul secolului IV era locuit într-o măsură care va putea fi însă cuantificată numai prin viitoare cercetări sistematice.
Bibliografie
Ardeleanu 2009a – Marius Ardeleanu, Istoria timpurie a vandalilor. Surse literare antice şi realităţi arheologice, în „Marmaţia”, 9.1, 2009, 147-170
Ardeleanu 2009b – Marius Ardeleanu, Pintenii germanici din Barbaricum (sec. II-III p. Chr), în „Crisia”, XXXIX, 2009, 55-74
Ardeleanu 2011 – Marius Ardeleanu, Schimbări politice şi interferenţe etnoculturale în bazinul superior al Tisei (sec. III a. Chr.-sec. III p. Chr.), în „Analele Universităţii Spiru Haret. Seria Istorie”, 14, 2011, 111-128
Ardeleanu Cardoș 2015 – Raport privind cercetările de suprafaţă şi sondajele efectuate pe Culmea Breaza, judeţul Maramureş (I)/Report on field surveys and trial excavatios on the Culmea Breaza - Maramures County (I), în ”Marmația”, 12, 2015, 163-188
Ardeleanu 2019 – Marius Ardeleanu, Locuirea dacică în Depresiunea Maramureș. Analiză statistică și interpretări istorice, în ”In honorem Sabin Adrian Luca. Interdisciplinaritate în arheologie”, Szeged, 2019, 297-313
Ardeleanu Dabal Cociș 2021 – Marius Ardeleanu, Daria Dobrochna Dabal, Horațiu Cociș, The discovery of Roman marching camp in Coștiui, Maramureș county, Romania. Identification and archaeological excavations 2019, în ”Acta Musei Napocensis”, 58/I, 2021, 69-102
Bordet 1998 – Marcel Bordet, Istoria Romei Antice, Bucureşti, 1998
Cardoș 2012 – Raul Cardoş, Descoperiri monetare romane în „Barbaricum”-ul din zona de nord–vest a României (sec. II – IV p. Chr), în „Marmaţia”, 10/1, 2012, 131-163
Chirilă Lucăcel 1979 – E. Chirilă, V. Lucăcel, Descoperiri monetare antice în Transilvania (XIV), în „Acta Musei Porolissensis”, III, 1979, 137-139
Chirilă Socolan 1971 – E. Chirilă, A. Socolan, Tezaure şi descoperiri monetare din colecţia Muzeului judeţean Maramureş, Baia Mare, 1971
Enciclopedia 1982 – Enciclopedia Civilizaţiei Romane, Bucureşti, 1982
Gatea 1996 – Delia Gatea, Consideraţii statistice asupra utilizării unor simboluri şi teme monetare în Imperiul Roman Târziu, în „Cercetări Numismatice”, VII, 1996, 75-84
Gindele 2005 – Robert Gindele, Stadiul cercetărilor din epoca romană şi prima epocă a migraţiilor din Bazinul Tisei Superioare, în ”Satu Mare. Studii și comunicări”, XXII/I, 2008, 117-148
Gindele 2010 – Robert Gindele, Die Entwicklung der kaiserzeitlichen Siedlung im Barbaricum im nordwestlichen Gebiet Rumäniens, Satu Mare, 2010
Ilea 1939 – Vasile Ilea, Oraşul Sighet, în „Sociologia Românească”, IV, 1-3, 1939
Istoria II 2001 – Istoria românilor, vol. II, Bucureşti, 2001
Iuga 2003 – Georgeta Maria Iuga, Monede din tezaurul de denari romani imperiali descoperit la Teceu, în „Marmaţia”, 7/1, 2003, 229-247
Ivanciuc 2017 – Teofil Ivanciuc, Completări la Repertoriul Arheologic al judeţului Maramureş, în „Marmaţia”, 14, Baia Mare, 2017, 16-30
Izvoarele II 1970 – Izvoarele Istoriei României, II, Bucureşti 1970
Kacsó 2015 – Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş, ed. II, vol 1, Baia Mare, 2015
Kent 1981 – J. P. C. Kent, The Roman Imperial Coinage. A. D. 337 – 364, London, 1981
Котигорошко 1979 – Котигорошко В. Г., Курган первой половины III в. н. э. у с. Братово, Советская Археология, 2, 1979
Котигорошко 1980 – Котигорошко В.Г., Итоги изучения могильника Иза 1 в Закарпатье. Советская археология, 1, 1980, 229 – 247
Kotigorosko 1995 – Vjaceslav Kotigorosko, Ţinuturile Tisei superioare în veacurile III i.e.n.-IV e.n. (Perioadele La Tène şi romană), Bibliotheca Thracologica, XI, Bucureşti, 1995
Kotigorosko 2015 – Vjaceslav Kotigorosko, Centrul sacral al Tisei superioare în epoca La Tene-ului târziu, Ujgorod, 2015
Lazin 1969 – Gheorghe Lazin, Circulaţia monetară în Nord – Vestul României, în „Satu Mare. Studii şi Comunicări”, 1, Oradea, 1969, 111-119
Lehoczky 1876 – Lehoczky Tivadar, A Magyar Orvosok és Természetvizsgálók XIX..., în „Archaeologiai értesítő”, 10, Budapest, 1876, 294-295
Matei Stanciu 2000 – Alexandru V. Matei, Ioan Stanciu, Vestigii din epoca romană (sec. II-IV p.Chr.) în teritoriul nord-vestic al României, Zalău/Cluj-Napoca, 2000, 27-106
Mihalyi de Apșa 1900 – Ioan Mihalyi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Maramureş –Sighet, 1900
Nemoianu 1979 – Larisa Nemoianu, Sondajul arheologic de la Călineşti, jud. Maramureş, în „Materiale şi cercetări arheologice”, nr. 13, 1979, 133-134
Petrovay 1909 – Petrovay György, Oklevelek Máramaros vármegye történetéhez, în „Történelmi Tár”, 1909, 358-376
Pop 2015 – Dan Pop, Contribuții la repertoriul arheologic al județului Maramureș, în ”Marmația”, 12, 2015, 5-58
Popa Harhoiu 1989 – Radu Popa, Radu Harhoiu, Mărturii arheologice din Maramureş aparţinând mileniului I e.n., în „SCIV”, 40–3, 1989, 255–256
Popa Kacsó 1974 – Radu Popa, Carol Kacsó, Cercetări arheologice la Căilineşti-Maramureş, în „SCIVA” 25, 1974, 561-578
Sășianu 1980 – Alexandru Săşianu, Moneda antică în vestul şi nord – vestul României, Oradea, 1980
Stanciu 1992 – Ioan Stanciu, Descoperiri din a doua jumătate a mileniului I î.H. şi mileniul I d.H. în judeţul Maramureş, în „Ephemeris Napocensis”, II, 1992, 169-191
Stanciu 1995 – Ioan Stanciu, Contribuţii la cunoaşterea epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, în „Ephemeris Napocensis”, V, 1995, 139-226
Stanciu 2001 – Ioan Stanciu, Cercetarea arheologică a epocii migraţiilor şi perioadei de început a epocii medievale timpurii (sec. V–IX p.Chr.) în teritoriul nord-vestic al României, în C. Cosma, D. Tamba, A. Rustoiu (ed.), „Omagiu Profesorului Nicolae Gudea la 60 de
ani”, Zalău, 2001, 479-498
Stanciu 2008 – Ioan Stanciu, Etapa finală a epocii romane imperiale şi începutul epocii migraţiilor în „barbaricum”-ul din nord – vestul României, în „Ephemeris Napocensis”, Cluj-Napoca, XVIII/2008, 147-169
Stanciu 2011 – Ioan Stanciu, Locuirea teritoriului nord-vestic al României între antichitatea târzie şi perioada de început a epocii medievale timpurii (mijlocul sec. V - sec. VII timpuriu), Cluj-Napoca, 2011
Suciu 2000 – Viorica Suciu, Tezaure monetare din Dacia romană şi postromană, Cluj – Napoca, 2000
Vizauer 2003 – Victor Vizauer, Un denar roman de la Sighetu Marmaţiei, în „Marmaţia”, 7/1, 2003,
219-228
Anexe
Fig. 1. Aversul monedei de bronz de la Magnenţius
Fig. 2. Reversul monedei de bronz de la Magnenţius
Fig. 3. Harta descoperirilor arheologice din Țara Maramureșului (sec. II-IV)
Note:
* Societatea Academică ”Gheorghe I. Brătianu” , filiala Sighetu-Marmaţiei, [email protected].
** C.N. “Dragoş Vodă” Sighetu-Marmaţiei, [email protected].
[1] Izvoarele II, 1970, 585.
[2] Kent 1981, 163, nr. 318.
[3] Istoria II, 2001, 578.
[4] Suciu 2000, 205.
[5] Enciclopedia 1982, 459; Bordet 1998, 352-354.
[6] Gatea 1996, 77.
[7] Ibidem, 81 – 82, fig. 10.
[8] Mihalyi de Apşa 1900, 34, apoi în 1389 (idem, 92), în 1456 ca „via Southa” (ibidem, 378) dar şi în 1450 („semitam Soout”, Petrovay 1909, 361).
[9] Popa Kacsó 1974, 561-578 şi Nemoianu 1979, 133-134. Unii autori susțin încheierea locuirii în secolul III.
[10] Popa Harhoiu 1989, 255–256.
[11] Cod RAN: 108909.03. V. Pop, Dan, Studiu pentru definirea, instituirea și delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniu arheologic și regulament local de urbanism pentru orașul Săliștea de Sus, jud. Maramureș, 2018 (Fişă de sit)
[12] Kacsó, op. cit., 323-324.
[13] Ardeleanu Dabal Cociș, 2021, 69-102.
[14] Ardeleanu Cardoș 2015, 163-188.
[15] Mihalyi, op. cit., 619.
[16] “la 330 paşi de linia căii ferate”, Ibidem, p. 618, nota 2, Iuga 2003, 229.
[17] Kotigorosko 1995, 132-133.
[18] Cardoş 2012, 137.
[19] Lazin 1969, nr. 17, 113; Săşianu 1980, nr. 119, 161.
[20] Cardoş 2012, 142.
[21] Vizauer 2003, 221.
[22] Lehoczky 1876, 294-295.
[23] Ilea 1939, 59. Nu ar fi exclus ca aceasta să fie chiar moneda de la Petrova.
[24] Lehoczky, op. cit., 295, Kacsó 2015, 363, Mihalyi, op. cit., 32, nota 1.
[25] Kacsó, op. cit., 523 cu bibliografia aferentă, Chirilă Lucăcel 1979, 137 nr. 7, Mihalyi, op. cit., 618, nota 2.
[26] Ibidem, 267. Legenda este SEVERUS AUG PROVID DEORUM.
[27] Ardeleanu 2019, 308.
[28] Kacsó, op. cit., 114, 240, 340, 341, 353, 440, 448-449, 578 şi 582, cu bibliografia.
[29] Matei Stanciu 2000, 27-106, cu bibliografia.
[30] Nu discutăm aici despre locuirile de la cumpăna celor două ere (sec. I î.Cr.-sec. I d. Cr.) de la Onceşti-Cetate, ori de la nord de Tisa - în Ucraina de azi, din locurile Slatina - Cetate, Malaja Kopanja etc.
[31] Ibidem.
[32] Stanciu 2011, op. cit., 36.
[33] Aceasta în cazul, imposibil de precizat, că în colecţiile Mihalyi şi Komáromi fiecare împărat era prezent cu o singură emisiune.
[34] Kacsó, op. cit., p. 303.
[35] Stanciu 1992, 180, nr.27.E; Victor V. Vizauer nu exclude posibilitatea să fie cea menţionată de către Ioan Mihalyi de Apşa în punctul Dobăieş.
[36] Stanciu, op.cit., 80.
[37] Deşi majoritatea arheologilor care au citat în mod repetat textul lui Lehoczky Tivadar vorbesc doar despre monede imperiale de secol III, piesele din colecţia Mihalyi se întind de fapt până în secolul al X-lea.
[38] Lehoczky, op. cit., 294-295.
[39] Stanciu 1995, 153; Idem 1997, 168; Idem 2008, 148.
[40] Kotigorosko 1995, 132.
[41] Matei Stanciu, op. cit., 27-106.
[42] Mihalyi, op. cit., 618-619.
[43] Stanciu 2001, 479.
[44] Chirilă Socolan 1971, 72, Lehoczky, op. cit., 295.
[45] Stanciu 2011, 329.
[46] Kacsó, op. cit., 102, 256, 448, 545, 441, 452, 455 și 506. Acestora li se adaugă alte două puncte semnalate la Baia Mare pe Dl. Dura, respectiv Dl. Florilor (Ivanciuc 2017 15-16).
[47] Pop 2015, 5-58.
[48] Kotigorosko 2015
[49] Котигорошко 1980, 229-247
[50] Ardeleanu 2019, 308
[51] Kotigorosko 1995, 330
[52] Ardeleanu 2019, 308
[53] Matei Stanciu, op. cit., 27-106
[54] Gindele 2005 și Gindele 2010
[55] Despre etnii și apartenențe culturale v. Ardeleanu 2015 și Gindele 2005.
(în „Marmaţia”, 19, Baia Mare, 2022, pp. 63-72)
Teofil IVANCIUC*, Marius VOINAGHI**
A post-aurelian Roman coin and the Maramureș Depression in the IV Century AD
Abstract
On the mountains near Sighetu-Marmaţiei, the place called Piatra Tisei, a bronze coin issued by Roman emperor Magnentius was discovered in the year 2016. The coin was struck at Treveri (today Trier, in Germany) in the year 352, and is held in a private collection. The coin is a rare find on Upper Tisa Valley, especially in Maramureş, where so far are known only 12 such coin discoveries related for IV century (but just for two of them we know the name of the finding place) and a sole human habitation: Sarasău - Zăpodie. In the southern part of Maramureş county, a single IV century coin was found, but the number of known inhabited settlements is far larger. Our paper enumerates also the settlements and coin discoveries from II-IV centuries from the Southern and Northern Maramureş.
Key words: Roman coin, Maramures, Magnentius, IV century, Barbaricum
Rezumat
În anul 2016, în munții de lângă Sighetu Marmației, în locul numit Piatra Tisei a fost descoperită o monedă de bronz emisă de împăratul roman Magnentius. Moneda a fost emisă la Treveri (azi Trier, în Germania) în anul 352 și este păstrată într-o colecție particulară. Piesa reprezintă o descoperire rară pentru Tisa Superioară, mai ales pentru Maramureș, unde până acum au fost descoperite numai 12 monede de secol IV (dintre care doar pentru două se cunoaște locul descoperirii) și o singură locuire certă : Sarasău-Zăpodie. În sudul actualului județ Maramureș a fost găsită o singură monedă de secol IV, însă numărul așezărilor din acea perioadă este mult mai ridicat. Articolul enumeră și locuirile și descoperirile monetare din secolele II-IV din Maramureșul de sud și de nord.
Cuvinte cheie : monedă romană, Maramureș, Magnentius, secolul IV, Barbaricum
Istoria Maramureşului în antichitate este insuficient cunoscută, pentru această regiune lipsind cu desăvârşire izvoarele scrise, iar cercetările arheologice sistematice ori descoperirile întâmplătoare fiind foarte reduse ca număr. Din acest motiv, fiecare indiciu descoperit în acest teritoriu are o importanţă deosebită.
Prezentăm o monedă descoperită întâmplător în anul 2016 în hotarul sudic al municipiului Sighetul Marmaţiei, în punctul Piatra Tisei, identificată într-o colecţie privată. Piesa reprezintă o maiorină de bronz, aflată în stare bună de conservare.
Pe aversul acesteia este înfăţişat împăratul Magnenţius[1], cu capul gol, spre dreapta, cu bustul drapat şi cu platoşă. Legenda de pe avers este [DN] [MA]GNEN – [TI]VS PF AVG (fig. 1), iar pe revers nu poate fi citită integral datorită stării de păstrare, însă probabil că aceasta trebuie să fi fost [SALVS DD NN AVG ET CAES] (fig. 2). În centrul acestuia este prezent Chi –rho flancat de [A] şi ω, iar în exergă T[RP]?. Greutate: 6 g, diametru 24x25,5 mm, axa 6. Aşadar, este vorba de o monedă de bronz, bătută la Treveri (azi Trier Germania), în anul 352 în timpul împăratului Magnenţiu (350 – 353)[2].
Piesa se încadrează în perioada 294 – 364, perioadă care marchează trecerea de la Imperiul păgân la Imperiul creştin[3]. Acţiunile militare şi politice ale Imperiului Roman la Dunărea de mijloc şi de jos se reflectă în circulaţia monetară de la nordul Dunării. Aici, romanii după retragerea aureliană au stăpânit pe multe capete de pod până la atacurile lui Attila, cu toată presiunea hunilor şi a mişcării goţilor[4].
Magnentius Flavius (Magnus Magnentius) a fost un împărat uzurpator (350 – 353) în timpul lui Constantinus II. De origine „barbară”, s-a născut în anul 303 în Gallia, din tată britan şi mamă francă, a fost educat în spiritul culturii latine. Protector, apoi rei militaris urzeşte conspiraţia împotriva lui Constant şi se proclamă Augustus la 18 ianuarie 350. Este învins de către Constanţiu al II-lea în bătăliile de la Mursa (351) şi Mons Seleuci (353), care restabileşte astfel unitatea Imperiului Roman. Magnenţiu se sinucide la 11 august 353 la Lugdunum (Lyon) la vârsta de 50 de ani[5].
Ideologia imperială este reflectată pe aversul monedei prin faptul că împăratul este cu capul gol, renunţând la diademă pentru a indica opoziţia sa faţă de regimul autocratic al împăratului Constantius II a cărui emblemă era diadema. În fapt, începând cu anul 348, aceasta devenise singura coroană purtată de către auguşti, înlocuind cununa de lauri[6].
Însă, atributul imperial care surprinde cel mai fidel schimbările aduse de veacul al IV-lea este reprezentat de monograma lui Hristos, XP, de pe revers. Chrismonul apare pentru prima dată pe cunoscutul multiplu de doi argentei, emis în 315 la Ticinum, pentru decennalia împăratului Constantin cel Mare, dar şi pe câţiva solidi emişi de Nepotian la Roma în numele său şi al împăratului Constantius II. Analiza frecvenţei pe ateliere în perioada 294 – 364, realizată de către Delia Gatea, indică utilizarea acestui simbol cu preponderenţă în părţile occidentale, pe primul loc situându-se Treveri[7].
În privința locului aproximativ al descoperirii acestei monede (nu avem date mai precise), unul complet neobişnuit, situat la munte, la atitudinea de 7-800 m, într-un loc care nu era nici propice locuirii, nici nu conţinea zăcăminte minerale sau de altă natură, lansăm o supoziţie inedită.
Pe sub Piatra Tisei trecea în evul mediu o variantă a Drumului Sării, cel care lega salinele de la Ocna Şugătag şi Coştiui cu Oaşul, Sătmarul şi Ungaria de nord-est, lipsite de sare. Acel drum, atestat documentar începând din anul 1355[8], apare pe hărţile Primei Ridicări Iosefine ca având o variantă ce urca pe Platoul Vulcanic dinspre Giuleşti şi o altă ramură ce suia de la Vad pe valea Şugău, pe sub Piatra Tisei, ramuri care, unindu-se pe Platou, urmau creasta dintre bazinele Săpânţei şi Marei, ajungând sub vârful Rotundu şi apoi, pe la locul numit sugestiv Sălătruc, să coboare în Oaş, la Certeze.
Nimic nu ne împiedică să acceptăm ideea că aceste vechi căi de comunicaţie, folosite poate încă începând din epoca bronzului pentru transportul materiilor prime, în primul rând a sării, au fost reutilizate şi în epocile care au urmat, ceea ce ar putea explica prezenţa acelei monede imperiale pe traseul unuia din vechile drumuri ale sării.
Maramureşul în secolele II-III d. Hr.
Situată pe valea Cosăului, aşezarea de la Călineşti - Rogoaze a fost locuită în secolele II-III d.Hr. În acest punct, primul strat de cultură aparţine epocii bronzului, iar cel de-al doilea, aşezării antice. Aici au fost identificate urmele a două locuințe cu plan rectangular, prevăzute cu vetre de foc, având laturile de 6 x 4,8 metri, respectiv 6 x 4,2 metri, care au fost construită din bârne mari, unele cioplite, acoperite cu strat gros de lut amestecat cu paie.
Inventarul descoperit cuprinde cinci pietre de râşniţă – toate dintr-o singură locuinţă, cute şi şlefuitoare de vârfuri din piatră, fusaiole de lut ars. Un sfert din totalul fragmentelor ceramice găsite au fost lucrate la roată. Se remarcă o ceaşcă dacică lucrată cu mâna, şi fragmente ale unei fructiere din pastă brună, bine arsă, lucrată cu roata.
După R. Popa şi C. Kacsó, începuturile aşezării sunt legate de deplasarea costobocilor la sud de Dunăre, în expediţia din anul 170, şi de atacul declanşat de vandali în aceiaşi ani, asupra tribului costoboc. Conform acestor arheologi, aşezarea de aici începe să fie locuită la finele secolului II şi se încheie în mod organizat, undeva în secolul IV[9]. Aşezarea conţine două din cele trei tipuri de specii ceramice de la Sarasău (v. mai jos): tipul fin cenuşiu săpunos şi un vas de tip ”Krausengefass”, doar că la Călineşti pare să se fi locuit înainte de Sarasău[10].
Din secolul III datează și așezarea de la Săliștea de Sus-Coasta Bolovanului[11].
O altă posibilă aşezare din acea perioadă pare a fi la Câmpulung la Tisa - Nyiresalja, la ieşirea din localitate spre Săpânţa în dreapta DN19, pe ambele laturi ale văii Köntös, pe terasa Tisei. De acolo au fost prelevate fragmente ceramice atipice „ce nu au putut încadra cultural aşezarea”[12], dar tipul pastei unor fragmente ceramice văzute de noi acolo pare să fie cel utilizat în regiune prin secolele II-IV.
În anul 2019 au început cercetările la castrul roman de marș la Coștiui-Epreș[13] din Depresiunea Maramureșului, cel mai nordic castru semnalat până acum în nordul Transilvaniei, datând probabil din sec. II, care a fost fortificat cu un val de pământ și șanț ce închideau o suprafață rectangulară cu suprafața de aproximativ 3,6 ha. Sistemul de construcție al valului și șanțului identificat arheologic, forma și dimensiunile fortului precum și două clavii caligari descoperite acolo, certifică apartenența culturală la lumea romană a respectivei fortificații.
Alte posibile fortificații romane (turnuri de pază), au fost semnalate în literatura veche la granița sudică a județului, la Mesteacăn și pe Culmea Breaza, acestea nemaifiind confirmate ulterior[14].
Toate aceste urme au aparținut de Limes Porolissensis, organizat în secolul II pentru apărarea graniței nord-vestice a Daciei Romane.
Până acum, în fostul comitat Maramureş s-au descoperit peste 2300 de monede imperiale romane de secol II – IV, fie în cele patru tezaure monetare cunoscute, fie în cele minim 12 descoperiri izolate (inclusiv cea din articolul de faţă).
Cel mai mare depozit numismatic din regiune este cel cunoscut sub numele de Teceu[15], acesta fiind descoperit de fapt la Teceul Mare (azi Teacevo, Ucraina, pe malul drept al Tisei şi nu în Teceul Mic aflat peste apă, în România[16]), cu un conţinut de peste 1100 de denari, înşiruiţi cronologic de la Vitellius şi până la Septimius Severus.
Al doilea tezaur, descoperit tot pe malul drept al Tisei, în satul Nankovo, cuprindea 1000 de denari de argint, în greutate totală de 2,8 kg, emiși cronologic începând de la Domitianus până la Septimius Severus[17].
La Sarasău - În hotarul localităţii, a fost descoperit pe unul din vechile domenii familiale Mihalyi, un tezaur monetar cu denari imperiali din secolul al II-lea. Pentru determinare a fost prezentat doar un denar de la Faustina II (tipul IVNO REGINAE), datat probabil în anul 175[18].
Cel de-al patrulea tezaur monetar a fost descoperit în anul 1878 în Sighetul Marmaţiei – La Tean, la capătul vechiului pod peste Tisa (azi Podul Istoric „Acad. Mihai Pop”), din acesta recuperându-se şase denari emişi în timpul lui Marcus Aurelius[19]. Fiind un depozit uniform, compus doar din denari cu perioadă de acumulare scurtă, a fost catalogat drept tezaur întâmplător (pierderi de „buzunar”)[20].
O pondere importantă a descoperirilor monetare imperiale romane în Depresiunea Maramureşului o constituie descoperirile întâmplătoare. În această categorie intră în primul rând descoperirile izolate de secol XIX din fostul comitat Maramureş, mai concret cele peste 200 de monede romane republicane şi imperiale din colecţia Mihalyi[21], expuse în anul 1876 la Sighet, cele de secol II-III fiind emise de către: Galba, Rufus, trimvirul Antonius, Vitelius, Vespasian, Titus, Domiţian, Traian, Hadrianus, Faustina senior, Marcus Aurelius şi soţia sa Crispina, Septimius Severus, Iulia …, Sept. Geta, Gordianus, Philippus ş.a. Din colecţia de 12 monede a dr. Mór Komáromi de la Hust expusă tot cu acea ocazie, au fost nominalizate piese emise de Claudius Drusus, Aurelius Verus, Gordianus etc., alte trei monede de bronz romane din vremea împăraţilor Antoninus, Philippus şi Volusianus, care au aparţinut colecţiei Liceului reformat din Sighetu Marmaţiei, fiind prezentate tot atunci[22]. O altă veche colecţie numismatică pierdută, cea a dr. Tiberiu Kiss din Sighet, conţinea în anul 1939, printre altele, o monedă de bronz de la Traian[23].
Despre monedele de la expoziţia din 1876 care au fost emise în secolul IV, vezi infra.
În afara pieselor de mai sus, într-o serie de puncte nominalizate efectiv s-au descoperit monede imperiale de secol II – III. Astfel, trei piese provin de la împăratul Traian (98 – 117): Ieud - Faţa Trunchiului şi În hotarul localităţii, respectiv Petrova - Grădina lui Ioan Gyenge[24]. O monedă de la împăratul Hadrian (117 – 138), găsită în Sighetul Marmaţiei - Strada Traian. O monedă de la Antoninus Pius (138 – 161) la Călineşti - În hotarul localităţii. Altă piesă de la Antoninus Pius sau Marcus Aurelius (161 – 180): descoperită undeva la Sighetul Marmaţiei - În hotarul localităţii. Două piese sunt emise de împăratul Commodus: una descoperită la Giuleşti - În hotarul localităţii şi o alta, descoperită recent, la Sighetul Marmaţiei - Tepliţa[25]; În fine, o monedă de argint, care pare a fi un hibrid emis curând după anul 211 de Septimius Severus (193 – 211) sau Caracalla (211 – 217) a fost găsită în satul Tisa - În grădina preotului greco-catolic din localitate[26].
Din analiza emisiunilor monetare imperiale romane descoperite în Depresiunea Maramureşului, se observă că, în marea lor majoritate, piesele cu locul de descoperire cunoscut acoperă secolul al II-lea (8 monede şi două tezaure), la care se adaugă o monedă de la începutul secolului al III-lea. Din acest grup, majoritari sunt denarii de argint, într-un singur caz fiind vorba despre bronz: piesa descoperită la Petrova. În ceea ce priveşte aria de răspândire a punctelor de descoperire cunoscute ale monedelor imperiale, jumătate dintre acestea sunt concentrate pe valea Tisei, pe raza localităţii Sighetul Marmaţiei, două din imediata apropiere a oraşului (Sarasău şi Tisa), două de pe Valea Izei, iar câte una, de pe văile râurilor Cosău, Mara şi Vişeu.
În nordul fostului comitat Maramureș, în Ucraina de azi, mai sunt semnalate descoperiri monetare la: Hust (de sec. II-III), Lypets'ka Polyana (sec. II-IV) și Ruske Pole (sec. I-III)[27].
Dacă extindem aria geografică şi ne raportăm la suprafaţa integrală a actualului judeţ Maramureş, situaţia s-ar prezenta astfel: într-un număr de 12 puncte (descoperiri întâmplătoare dar şi cercetări sistematice) s-au descoperit un număr de peste 300 de monede imperiale romane: Baia Mare - str. Olarilor, Dl. Florilor şi în alte două locuri din hotarul localităţii, Bozânta Mică - Grind, Coroieni - În hotarul localităţii, Mesteacăn - La Parhon, Oarţa de Sus - Măgura, tezaurul de la Ulmeni - În hotarul localităţii din care se cunosc două piese, tezaurul republicano-imperial de 306 monede de la Oarţa de Sus - Ogrăzi, tezaurul imperial de secol II de la Băseşti - În hotarul localităţii din care se cunosc două monede, trei monede de secol III descoperite la Vad (Copalnic Mănăştur) şi trei denari imperiali de la Tămaia[28] (în ultimele două cazuri nu se ştie cert dacă este sau nu vorba despre tezaure, ori de descoperiri izolate succesive).
Precum în Maramureşul istoric, majoritatea covârşitoare a acelor descoperiri numismatice o reprezintă monedele de secol II, urmate ca pondere de către monedele de secol III. În zona respectivă, monedele de secol IV sunt foarte rare (concret, nu ştim decât despre o singură descoperire, v. infra).
Numeroase descoperiri de monede imperiale (în total fiind vorba de cca 1200 de piese) din secolele II-III au fost semnalate în judeţul Satu Mare, în localităţile: Amaţi, Apa, Bercu, Berea, Berveni, Carei, Dindeşti, Halmeu, Homorodul de Sus, Medieşu Aurit, Pir, Sanislău, Satu Mare, Săcăşeni sau Urziceni (descoperiri izolate), fără a se uita de tezaurele romane de la Ghirişa (două la număr), Pir şi Satu Mare[29].
Maramureşul în secolul IV
Locuirea efectivă a Ţării Maramureşului în acea perioadă nu a fost atestată arheologic până acum cu certitudine decât într-un singur punct[30]:
O locuință de suprafaţă din complexul arheologic Sarasău - Zăpodie, locuit în mai multe perioade întinse între Hallstatt şi evul mediu timpuriu, a fost datată cca 380-420. De acolo au fost recuperate fragmente ceramice lucrate la roata rapidă şi modelate cu mâna, două mărgele de sticlă şi două cute de piatră. Autorii[31] atribuie cu rezerve această locuire fie unei posibile faze târzii a culturii Przeworsk - grupul cultural Dobrodzien localizat în Polonia, fie culturii kurganelor carpatice cu centrul de greutate pe Nistrul superior, fie culturii descoperite la Medieşu Aurit.
Reanalizând însă materialul, Ioan Stanciu observă că ceramica de aici este regăsită în alte părţi doar până către mijlocul secolului IV[32].
Piesele numismatice din secolul IV cunoscute până acum de pe teritoriul vechiului Maramureş sunt cel puţin 11 (la care se adaugă moneda de la Sighetul Marmaţiei - Piatra Tisei)[33]:
-Monedă de bronz de la Constantin cel Mare găsită la Borşa - Poiană, care s-a aflat în colecţia Ştefan Grad din Moisei fiind apoi cedată unui alt colecţionar[34].
-Monedă (care pare mai degrabă pare de bronz decât de argint, cum s-a zis iniţial), descoperită întâmplător la Sighetul Marmaţiei – În hotarul localităţii[35], aflată cândva în colecţia Lehoczky iar azi dispărută. Legenda propusă (CONSTANTINVS AVG PROVIDENTIA CAES SMKB) pare greşită cel puţin pe avers, aceasta putând fi de fapt CONSTANTINS IVN NOB C... PROVIDENTIAE CAESS, ceea ce ar însemna că piesa a fost emisă de Constantin cel Mare la Cyzicus Officina B, undeva între anii 324-330[36].
-La expoziţia arheologică organizată la Sighet în anul 1876, Ioan Mihalyi de Apşa a expus din colecţia proprie peste 200 de monede romane descoperite în comitatul Maramureş, printre ele aflându-se cel puţin 6 piese de secol IV[37]. Piesele respective au fost emise de către împăraţii Constantius (fie I-ul, care a domnit între anii 305-306, fie al II-lea, 337-361), Elena II (soţia împăratului Julian, care a domnit între anii 360-363), Valentianus II (375-392), Valens (364-378), Theodosius (probabil I-ul, 379-395) şi M. Arcadius (383-408).
Tot atunci şi acolo au fost expuse 3 monede de secol IV din colecţia Dr. Mór Komáromi de la Hust, emise de către împăraţii Licinius (308-324), Constantin cel Mare (306-337) şi M. Constantinus II (337-340)[38].
-În sudul actualului judeţ Maramureş, pe raza localităţii Mesteacăn - La Parhon, într-o locuinţă rectangulară de suprafaţă s-a descoperit o monedă de secol IV, emisă probabil de împăratul Constantius II[39].
-Pe malul nordic al Tisei, în Transcarpatia, este menţionată descoperirea unei monede de secol IV emisă de împăratul Valens undeva între anii 364-372[40].
-În judeţul învecinat, Satu Mare, monede de secol IV de la Constantius II au fost semnalate la Ardud, Bătarci şi Hodod, alte descoperiri provenind de la Carei (piese de la Maximinus Gaza şi Constantius II) şi din oraşul Satu Mare (monede de la Maximianus, Constantin I, Constantius II şi Valentinian I)[41].
Cronologic, urmează un „ban al lui Marcianus” găsit la Slatina pe malul nordic al Tisei, în Ucraina de azi[42], emis în jurul anului 450, iar din partea sudică a judeţului Maramureş, se cunoaşte o monedă de aur de la împăratul Theodosius II (408-450) descoperită la Baia Mare[43], o imitaţie barbarizată după un solidus de la acelaşi împărat (emisă probabil în a doua jumătate a veacului respectiv) descoperită la Copalnic Mănăştur, un al treilea solidus sau medalion de la acelaşi emitent fiind descoperit probabil undeva prin zona Chioar[44].
Din judeţul Satu Mare nu cunoaştem decât o singură monedă de secol V, un solidus de la Valentinianus III descoperit la Cig (oraşul Tăşnad)[45].
În sudul actualului judeţ Maramureş, locuiri sau ceramică care datează și din secolul IV au fost identificate la Ardusat - Sub Pădure (sec. III-IV), Bicaz - Corbuţu (sec. II-IV), Bozânta Mică-Grind (sec. III-IV), Mesteacăn - La Parhon (sec. III-IV), Oarța de Sus - Pustă (sec. II-IV), Recea - Ciurgău (sec. I-IV), Săsar - Dâmbul Morii (sec. IV), Seini - Berenaş (sec. IV) etc.[46], apoi Bicaz – Oarză Față și Oarză Dos (epocă romană), Mogoșești – Pe Lab (epocă romană) sau Remecioara – Bârlog (posibilă epocă romană)[47].
Dacă în Maramureşul aflat în România, lucrurile stau cum am văzut mai sus, la nord de linia Tisei, pe malul drept al râului, în Ucraina de azi, cel mai cunoscut sit antic din perioada de care ne ocupăm rămân (în afara mai vechii mari dave de la Mala Kopanya, de sec. I a. Hr. – I d. Hr., centru militar, sacral, meșteșugăresc și necropolă)[48], necropola tumulară din satul Iza (sec. III, cu cca 80 de tumuli)[49], apoi Novo Barovo[50], Nankovo[51] (sec. II-IV), două necropole la Ruske Pole[52] (sec. II-IV) etc.
În judeţul vecin, Satu Mare, marea aşezare de la Medieşu Aurit a fost locuită în secolele I-IV d.Hr, fiind un puternic centru de producere a ceramicii (acolo au fost descoperite peste 200 de cuptoare pentru ars vasele de lut, constituind cel mai mare centru de olărit descoperit până acum în Barbaricum), care a ajuns apoi prin schimburi comerciale în mai multe dintre aşezările din Maramureş (cum ar fi cea de la Călineşti-Rogoaze).
În alte puncte ale judeţului respectiv, descoperiri din aceeași perioadă au fost semnalate la: Apa, Berveni (sec. I-IV), Boineşti, Culciu Mic (sec. II-IV), Lazuri (sec. I a.Hr.- IV d.Hr., mare aşezare şi centru de ceramică), Pişcolţ (sec. III a.Hr.- IV d.Hr.), Satu Mare (cuptoare de ceramică din sec. II-IV)[53] şi în alte locuri[54].
Cam acesta este tabloul din Maramureș (Fig. 3) și de pe Tisa superioară care poate fi desluşit pe baza informaţiilor pe care le avem azi.
Nu intrăm în subiectul apartenenței etnice a celor care locuiau în Maramureșul acelor vremuri: s-ar putea ca locuitorii de atunci ai acelui spațiu fi fost daci ori un amestec de daci cu o populaţie germanică, la fel de bine cum puteau să aparţină unui alt grup etnic[55].
În contextul prezentat mai sus, maiorina de la Magnenţius descoperită recent lângă Sighetul Marmaţiei, reprezintă o dovadă în plus că Maramureşul secolului IV era locuit într-o măsură care va putea fi însă cuantificată numai prin viitoare cercetări sistematice.
Bibliografie
Ardeleanu 2009a – Marius Ardeleanu, Istoria timpurie a vandalilor. Surse literare antice şi realităţi arheologice, în „Marmaţia”, 9.1, 2009, 147-170
Ardeleanu 2009b – Marius Ardeleanu, Pintenii germanici din Barbaricum (sec. II-III p. Chr), în „Crisia”, XXXIX, 2009, 55-74
Ardeleanu 2011 – Marius Ardeleanu, Schimbări politice şi interferenţe etnoculturale în bazinul superior al Tisei (sec. III a. Chr.-sec. III p. Chr.), în „Analele Universităţii Spiru Haret. Seria Istorie”, 14, 2011, 111-128
Ardeleanu Cardoș 2015 – Raport privind cercetările de suprafaţă şi sondajele efectuate pe Culmea Breaza, judeţul Maramureş (I)/Report on field surveys and trial excavatios on the Culmea Breaza - Maramures County (I), în ”Marmația”, 12, 2015, 163-188
Ardeleanu 2019 – Marius Ardeleanu, Locuirea dacică în Depresiunea Maramureș. Analiză statistică și interpretări istorice, în ”In honorem Sabin Adrian Luca. Interdisciplinaritate în arheologie”, Szeged, 2019, 297-313
Ardeleanu Dabal Cociș 2021 – Marius Ardeleanu, Daria Dobrochna Dabal, Horațiu Cociș, The discovery of Roman marching camp in Coștiui, Maramureș county, Romania. Identification and archaeological excavations 2019, în ”Acta Musei Napocensis”, 58/I, 2021, 69-102
Bordet 1998 – Marcel Bordet, Istoria Romei Antice, Bucureşti, 1998
Cardoș 2012 – Raul Cardoş, Descoperiri monetare romane în „Barbaricum”-ul din zona de nord–vest a României (sec. II – IV p. Chr), în „Marmaţia”, 10/1, 2012, 131-163
Chirilă Lucăcel 1979 – E. Chirilă, V. Lucăcel, Descoperiri monetare antice în Transilvania (XIV), în „Acta Musei Porolissensis”, III, 1979, 137-139
Chirilă Socolan 1971 – E. Chirilă, A. Socolan, Tezaure şi descoperiri monetare din colecţia Muzeului judeţean Maramureş, Baia Mare, 1971
Enciclopedia 1982 – Enciclopedia Civilizaţiei Romane, Bucureşti, 1982
Gatea 1996 – Delia Gatea, Consideraţii statistice asupra utilizării unor simboluri şi teme monetare în Imperiul Roman Târziu, în „Cercetări Numismatice”, VII, 1996, 75-84
Gindele 2005 – Robert Gindele, Stadiul cercetărilor din epoca romană şi prima epocă a migraţiilor din Bazinul Tisei Superioare, în ”Satu Mare. Studii și comunicări”, XXII/I, 2008, 117-148
Gindele 2010 – Robert Gindele, Die Entwicklung der kaiserzeitlichen Siedlung im Barbaricum im nordwestlichen Gebiet Rumäniens, Satu Mare, 2010
Ilea 1939 – Vasile Ilea, Oraşul Sighet, în „Sociologia Românească”, IV, 1-3, 1939
Istoria II 2001 – Istoria românilor, vol. II, Bucureşti, 2001
Iuga 2003 – Georgeta Maria Iuga, Monede din tezaurul de denari romani imperiali descoperit la Teceu, în „Marmaţia”, 7/1, 2003, 229-247
Ivanciuc 2017 – Teofil Ivanciuc, Completări la Repertoriul Arheologic al judeţului Maramureş, în „Marmaţia”, 14, Baia Mare, 2017, 16-30
Izvoarele II 1970 – Izvoarele Istoriei României, II, Bucureşti 1970
Kacsó 2015 – Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş, ed. II, vol 1, Baia Mare, 2015
Kent 1981 – J. P. C. Kent, The Roman Imperial Coinage. A. D. 337 – 364, London, 1981
Котигорошко 1979 – Котигорошко В. Г., Курган первой половины III в. н. э. у с. Братово, Советская Археология, 2, 1979
Котигорошко 1980 – Котигорошко В.Г., Итоги изучения могильника Иза 1 в Закарпатье. Советская археология, 1, 1980, 229 – 247
Kotigorosko 1995 – Vjaceslav Kotigorosko, Ţinuturile Tisei superioare în veacurile III i.e.n.-IV e.n. (Perioadele La Tène şi romană), Bibliotheca Thracologica, XI, Bucureşti, 1995
Kotigorosko 2015 – Vjaceslav Kotigorosko, Centrul sacral al Tisei superioare în epoca La Tene-ului târziu, Ujgorod, 2015
Lazin 1969 – Gheorghe Lazin, Circulaţia monetară în Nord – Vestul României, în „Satu Mare. Studii şi Comunicări”, 1, Oradea, 1969, 111-119
Lehoczky 1876 – Lehoczky Tivadar, A Magyar Orvosok és Természetvizsgálók XIX..., în „Archaeologiai értesítő”, 10, Budapest, 1876, 294-295
Matei Stanciu 2000 – Alexandru V. Matei, Ioan Stanciu, Vestigii din epoca romană (sec. II-IV p.Chr.) în teritoriul nord-vestic al României, Zalău/Cluj-Napoca, 2000, 27-106
Mihalyi de Apșa 1900 – Ioan Mihalyi de Apşa, Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV, Maramureş –Sighet, 1900
Nemoianu 1979 – Larisa Nemoianu, Sondajul arheologic de la Călineşti, jud. Maramureş, în „Materiale şi cercetări arheologice”, nr. 13, 1979, 133-134
Petrovay 1909 – Petrovay György, Oklevelek Máramaros vármegye történetéhez, în „Történelmi Tár”, 1909, 358-376
Pop 2015 – Dan Pop, Contribuții la repertoriul arheologic al județului Maramureș, în ”Marmația”, 12, 2015, 5-58
Popa Harhoiu 1989 – Radu Popa, Radu Harhoiu, Mărturii arheologice din Maramureş aparţinând mileniului I e.n., în „SCIV”, 40–3, 1989, 255–256
Popa Kacsó 1974 – Radu Popa, Carol Kacsó, Cercetări arheologice la Căilineşti-Maramureş, în „SCIVA” 25, 1974, 561-578
Sășianu 1980 – Alexandru Săşianu, Moneda antică în vestul şi nord – vestul României, Oradea, 1980
Stanciu 1992 – Ioan Stanciu, Descoperiri din a doua jumătate a mileniului I î.H. şi mileniul I d.H. în judeţul Maramureş, în „Ephemeris Napocensis”, II, 1992, 169-191
Stanciu 1995 – Ioan Stanciu, Contribuţii la cunoaşterea epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş, în „Ephemeris Napocensis”, V, 1995, 139-226
Stanciu 2001 – Ioan Stanciu, Cercetarea arheologică a epocii migraţiilor şi perioadei de început a epocii medievale timpurii (sec. V–IX p.Chr.) în teritoriul nord-vestic al României, în C. Cosma, D. Tamba, A. Rustoiu (ed.), „Omagiu Profesorului Nicolae Gudea la 60 de
ani”, Zalău, 2001, 479-498
Stanciu 2008 – Ioan Stanciu, Etapa finală a epocii romane imperiale şi începutul epocii migraţiilor în „barbaricum”-ul din nord – vestul României, în „Ephemeris Napocensis”, Cluj-Napoca, XVIII/2008, 147-169
Stanciu 2011 – Ioan Stanciu, Locuirea teritoriului nord-vestic al României între antichitatea târzie şi perioada de început a epocii medievale timpurii (mijlocul sec. V - sec. VII timpuriu), Cluj-Napoca, 2011
Suciu 2000 – Viorica Suciu, Tezaure monetare din Dacia romană şi postromană, Cluj – Napoca, 2000
Vizauer 2003 – Victor Vizauer, Un denar roman de la Sighetu Marmaţiei, în „Marmaţia”, 7/1, 2003,
219-228
Anexe
Fig. 1. Aversul monedei de bronz de la Magnenţius
Fig. 2. Reversul monedei de bronz de la Magnenţius
Fig. 3. Harta descoperirilor arheologice din Țara Maramureșului (sec. II-IV)
Note:
* Societatea Academică ”Gheorghe I. Brătianu” , filiala Sighetu-Marmaţiei, [email protected].
** C.N. “Dragoş Vodă” Sighetu-Marmaţiei, [email protected].
[1] Izvoarele II, 1970, 585.
[2] Kent 1981, 163, nr. 318.
[3] Istoria II, 2001, 578.
[4] Suciu 2000, 205.
[5] Enciclopedia 1982, 459; Bordet 1998, 352-354.
[6] Gatea 1996, 77.
[7] Ibidem, 81 – 82, fig. 10.
[8] Mihalyi de Apşa 1900, 34, apoi în 1389 (idem, 92), în 1456 ca „via Southa” (ibidem, 378) dar şi în 1450 („semitam Soout”, Petrovay 1909, 361).
[9] Popa Kacsó 1974, 561-578 şi Nemoianu 1979, 133-134. Unii autori susțin încheierea locuirii în secolul III.
[10] Popa Harhoiu 1989, 255–256.
[11] Cod RAN: 108909.03. V. Pop, Dan, Studiu pentru definirea, instituirea și delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniu arheologic și regulament local de urbanism pentru orașul Săliștea de Sus, jud. Maramureș, 2018 (Fişă de sit)
[12] Kacsó, op. cit., 323-324.
[13] Ardeleanu Dabal Cociș, 2021, 69-102.
[14] Ardeleanu Cardoș 2015, 163-188.
[15] Mihalyi, op. cit., 619.
[16] “la 330 paşi de linia căii ferate”, Ibidem, p. 618, nota 2, Iuga 2003, 229.
[17] Kotigorosko 1995, 132-133.
[18] Cardoş 2012, 137.
[19] Lazin 1969, nr. 17, 113; Săşianu 1980, nr. 119, 161.
[20] Cardoş 2012, 142.
[21] Vizauer 2003, 221.
[22] Lehoczky 1876, 294-295.
[23] Ilea 1939, 59. Nu ar fi exclus ca aceasta să fie chiar moneda de la Petrova.
[24] Lehoczky, op. cit., 295, Kacsó 2015, 363, Mihalyi, op. cit., 32, nota 1.
[25] Kacsó, op. cit., 523 cu bibliografia aferentă, Chirilă Lucăcel 1979, 137 nr. 7, Mihalyi, op. cit., 618, nota 2.
[26] Ibidem, 267. Legenda este SEVERUS AUG PROVID DEORUM.
[27] Ardeleanu 2019, 308.
[28] Kacsó, op. cit., 114, 240, 340, 341, 353, 440, 448-449, 578 şi 582, cu bibliografia.
[29] Matei Stanciu 2000, 27-106, cu bibliografia.
[30] Nu discutăm aici despre locuirile de la cumpăna celor două ere (sec. I î.Cr.-sec. I d. Cr.) de la Onceşti-Cetate, ori de la nord de Tisa - în Ucraina de azi, din locurile Slatina - Cetate, Malaja Kopanja etc.
[31] Ibidem.
[32] Stanciu 2011, op. cit., 36.
[33] Aceasta în cazul, imposibil de precizat, că în colecţiile Mihalyi şi Komáromi fiecare împărat era prezent cu o singură emisiune.
[34] Kacsó, op. cit., p. 303.
[35] Stanciu 1992, 180, nr.27.E; Victor V. Vizauer nu exclude posibilitatea să fie cea menţionată de către Ioan Mihalyi de Apşa în punctul Dobăieş.
[36] Stanciu, op.cit., 80.
[37] Deşi majoritatea arheologilor care au citat în mod repetat textul lui Lehoczky Tivadar vorbesc doar despre monede imperiale de secol III, piesele din colecţia Mihalyi se întind de fapt până în secolul al X-lea.
[38] Lehoczky, op. cit., 294-295.
[39] Stanciu 1995, 153; Idem 1997, 168; Idem 2008, 148.
[40] Kotigorosko 1995, 132.
[41] Matei Stanciu, op. cit., 27-106.
[42] Mihalyi, op. cit., 618-619.
[43] Stanciu 2001, 479.
[44] Chirilă Socolan 1971, 72, Lehoczky, op. cit., 295.
[45] Stanciu 2011, 329.
[46] Kacsó, op. cit., 102, 256, 448, 545, 441, 452, 455 și 506. Acestora li se adaugă alte două puncte semnalate la Baia Mare pe Dl. Dura, respectiv Dl. Florilor (Ivanciuc 2017 15-16).
[47] Pop 2015, 5-58.
[48] Kotigorosko 2015
[49] Котигорошко 1980, 229-247
[50] Ardeleanu 2019, 308
[51] Kotigorosko 1995, 330
[52] Ardeleanu 2019, 308
[53] Matei Stanciu, op. cit., 27-106
[54] Gindele 2005 și Gindele 2010
[55] Despre etnii și apartenențe culturale v. Ardeleanu 2015 și Gindele 2005.