Menu
A
Cărţile referitoare la acest teritoriu apărute în ţară sunt binecunoscute, aşa că am selectat câteva lucrări apărute în străinătate şi devenite de referinţă, dar care sunt prea puţin ştiute de cititorii români.
1. Patrick Weisbecker- Terre magique des Carpates, Chene, 1983. Unul dintre primele albume foto (cu valoroase texte ataşate) dedicat Maramureşului şi apărut în Occident (Franţa), lucrare strălucitoare şi cu un iz de mister...
2. William Blacker- Along the enchanted way. A story of love and life in Romania, John Murray, 2010.
Britanicul William Blacker a locuit câţiva ani la Breb, pe care-l surprinde în timp ce se rupe de tradiţiile ancestrale, devenind pe zi ce trece tot mai apropiat de modernism, lucru care-i stârneşte îngrijorarea.
De fapt modernismul a făcut primii paşi în Breb încă de la începutul anilor 1960 (odată cu construirea primei case din cărămidă şi purtarea primelor haine "domneşti"de către sătenii simpli). Totuşi, iată că şi azi, la 50 de ani după acele momente, satul a rămas un bastion al tradiţiilor şi unul dintre cele mai conservatoare locuri din Europa! Cartea lui Blacker, devenită bestseller, a avut ca efect multiplicarea numărului de turişti britanici veniţi în Maramureş.
3.Kosei Miya, Yvonne de Sike- La Roumanie des quatre saisons: le Maramureş photographié par Kosei Miya, Ed. du Muséum, Paris, 1997. Album foto realizat de japonezul Kosei Miya, cel mai longeviv fotograf al Maramureşului (în care revine an de an începând din 1965!), de fapt o compilaţie a imaginilor de la expoziţia cu acelaşi nume prezentată la Musee de l'Homme din Paris, care a avut un succes deosebit, fiind vizitată de peste un milion de oameni! Kosei Miya a editat şi în România un album foarte frumos ("Maramureş", Humanitas, 2000). El poate fi intitulat "fotograful Maramureşului" pentru că arhiva sa foto, acumulată în cele peste 100 de călătorii aici, derulate de-a lungul a 50 de ani nu va mai putea fi egalată niciodată!
4. H. Woods McLaughlin, Kathleen Laraia McLaughlin- Color of hay, 2011. Unul dintre mai reuşite albume foto despre Maramureş, realizat de către un cuplu de americani care au locuit timp de un an în satul Sârbi. Nimeni nu a reuşit mai bine ca ei să suprindă viaţa de zi cu zi a fermecătorului sat de pe Cosău dar şi a altor aşezări maramureşene. "Culoarea fânului" rămâne probabil cel mai bun album foto despre Maramureşul anilor 2000.
5.Peter Kayafas, Adrian Sahlean- The Merry Cemetery of Sapanta, Ram Distribution, 2008. Una dintre cele mai recente lucrări dedicate Cimitirului Vesel, care a devenit cunoscut în ţară în anul 1958, iar peste hotare, după anul 1965.
O introducere deosebită, semnată de Sanda Golopenţia, fină cunoscătoare a Maramureşului, o puteţi citi aici.
Remarcaţi faptul că Golopenţia (profesor la Brown University) cunoaşte Săpânţa încă din anul 1962. Şi domnia sa subliniază faptul (în general necunoscut celor care vizitează Cimitirul Vesel dar ştiut de toţi sătenii) că după decesul lui Pătraş, munca sa a fost continuată de către cinci ucenici, nu de către unul singur. Într-un interviu din anul 1972, artistul s-a lăudat că are peste 20 de ucenici. Dealtfel, pe epitaful acestuia scrie: "Crucea mea când s-a lucrat/ Care eu mi-am comandat/ Doi elevi ce-am învățat/ Mi-au făcut lucru pe plac: Turda Toader, Stan Vasile/ Dumnezeu Sfântu să-i ție". Nici un cuvânt despre meşterul Dumitru Pop!
Cei care au curiozitatea să verifice paternitatea semnelor cioplite şi pictate (foarte multe sunt semnate pe una dintre laturile înguste) vor avea surpriza să constate că cei mai prolifici autori de cruci, al căror număr însumat de monumente domină net Cimitirul Vesel, sunt Stan Vasile Colţun (născut în 1936) şi Turda Toader Sepe (născut în 1958), adică socrul şi ginerele care au sculptat împreună crucea cu epitaf a lui Pătraş! Abia apoi urmează, ca număr, crucile cioplite de către Dumitru Pop Tincu, cel care clamează azi că ar fi "continuatorul oficial" al operei lui Pătraş.
6.Claude Karnoouh- Vivre et survivre en Roumanie communiste: rites et discours versifiés chez les paysans du Maramures, l'Harmattan,1998. Cea mai cunoscută carte a antropologului, politologului, etnologului şi sociologului francez care a venit pentru prima dată în Maramureş în anul 1973 (la Breb), revenind frecvent de atunci şi care cunoaşte foarte bine satul maramureşean.
7. Yehuda Koren, Eilat Negev- In our hearts we were giants : the remarkable story of the Lilliput Troupe : a dwarf family's survival of the Holocaust, Carroll & Graf, New York, 2004.
Lucrare bine scrisă şi documentată ce prezintă poveste celor şapte pitici din Rozavlea (se pare că este vorba despre cea mai numeroasă familie de pitici din lume) care au scăpat miraculos din mâinile doctorului Mengele, în timpul Holocaustului.
8.Michael Schneeberger, Frank-Michael Lange - Die rumänischen Waldkarpaten. Maramures, Viseu de Sus und ein Abstecher in die Bukowina, Schelzky & Jeep, Berlin,1998. Cel mai complet ghid al Maramureşului în limba germană îl are ca prim autor pe cel care a salvat Mocăniţa de pe Vaser de la pieire şi care conduce operaţiunile de restaurare şi operare a locomotivelor cu abur de la Vişeu de Sus. Fotografiile de excepţie ale lucrării sunt completate de explicaţii care ridică valoarea acestei lucrări necunoscută publicului larg.
9. Nu în ultimul rând sunt acele ghiduri turistice editate în străinătate care au pagini reuşite despre Maramureş: The Rough Guide to Romania (de Norm Longley şi Tim Burford), Lonely Planet Romania&Bulgaria (de Mark Baker, Richard Waters, Richard Watkins şi Chris Deliso), Blue Guide Romania (de Caroline Juler), Roumanie (de Bernard Houliat), Maramureş (de Maarit Elo-Valente şi Ignazio Valente) sau Máramaros: ahol megállt az idő (de János Pataki).
Caroline Juler - Searching for Sarmisegetusa.
Bronwen Riley - Transylvania
Lion Phillimore- In the Carpathians,
Elie Wiesel - Night
Gail Klingman - The Weeding of the Dead
Ana Bârcă, Dan Dinescu - Maramureş, the land of wood
Andrew MacKenzie - Romanian Journey
Ian Macilwain - In Search of the Village Distilleries of Maramures: A Romanian Odyssey
(©2019 Teofil Ivanciuc)