Primul şi, până acum, singurul film(uleţ) „National Geographic” despre Maramureş: „Daily Life in Transylvania” (2013), imagine: Sebastian Meyer şi Rena Effendi, muzică: Ion Pop „Popicu”, ghid local: subsemnatul.
Este cea mai puţin cunoscută parte a proiectului „Transylvania Hay” (la care am participat la tot ce a fost legat de Maramureş, în total o lună şi jumătate), compus din text, fotografii şi acest mini-documentar concentrat, lung de doar 1:40 minute!
Operator principal a fost americanul Sebastian Meyer, fotograf şi cameraman cunoscut şi premiat, sosit în Maramureş din plin război irakian, unde conducea pe atunci prima agenţie foto din periculoasa ţară.
Articolul, publicat în iulie 2013 în „National Geographic Magazine”, a fost semnat de către baronul britanic Adam Nicolson, celebru scriitor şi realizator BBC, membru al Royal Society of Literature.
Fotografiile sunt opera artistei azere de top mondial Rena Effendi, premiată de Getty Images, National Geographic, Sony World Photography sau World Press Photo (locul 3 mondial în 2014 cu imaginile luate chiar în Maramureş!), invitată să vorbească la Forumul de la Davos şi inclusă de Royal Photographic Society între cele 100 de eroine ale fotografiei internaţionale. Rena este şi unul dintre cei mai importanţi „ambasadori” ai Maramureşului, despre care vorbeşte cu drag în toate colţurile lumii, aceasta expunând fotografii luate pe Mara, Cosău şi Iza din Londra şi până în Miami, din Roma până în Hong Kong...
Dacă filmuleţul, deloc promovat, a acumulat abia spre o sută de mii de vizualizări pe Youtube şi Facebook, restul proiectului „Transylvania Hay” a reprezentat una dintre cele mai de succes mediatizări ale Maramureşului derulate vreodată, o adevărată piatră de hotar, datorată atât avengurii excepţionale a Renei Effendi, cât şi calibrului „National Geographic Magazine”, revistă distribuită în 6 milioane de cópii, 33 de limbi şi 172 de ţări, care a multiplicat articolul în diverse ediţii locale (inclusiv în România).
P.S.1 Degeaba am încercat să-i lămuresc pe editorii „National Geographic” de la Washington D.C. că Maramureş nu este Transilvania, nu am reuşit, de aceea textul articolului (însă nu şi filmul ori fotografiile) a amestecat în aceeaşi oală Secuimea şi Ţara Maramureşului, creând multă confuzie şi conferind pitorescului ţinut sud-transilvan nemeritatul statut de „capitală” a culturii fânului, în timp ce adevărul e că numai Maramureşul mai conservă, încă, ultimele peisaje medievale de fânaţe ale Europei...
P.S.2 Un link spre câteva din pozele Renei Effendi realizate în Maramureş.
Este cea mai puţin cunoscută parte a proiectului „Transylvania Hay” (la care am participat la tot ce a fost legat de Maramureş, în total o lună şi jumătate), compus din text, fotografii şi acest mini-documentar concentrat, lung de doar 1:40 minute!
Operator principal a fost americanul Sebastian Meyer, fotograf şi cameraman cunoscut şi premiat, sosit în Maramureş din plin război irakian, unde conducea pe atunci prima agenţie foto din periculoasa ţară.
Articolul, publicat în iulie 2013 în „National Geographic Magazine”, a fost semnat de către baronul britanic Adam Nicolson, celebru scriitor şi realizator BBC, membru al Royal Society of Literature.
Fotografiile sunt opera artistei azere de top mondial Rena Effendi, premiată de Getty Images, National Geographic, Sony World Photography sau World Press Photo (locul 3 mondial în 2014 cu imaginile luate chiar în Maramureş!), invitată să vorbească la Forumul de la Davos şi inclusă de Royal Photographic Society între cele 100 de eroine ale fotografiei internaţionale. Rena este şi unul dintre cei mai importanţi „ambasadori” ai Maramureşului, despre care vorbeşte cu drag în toate colţurile lumii, aceasta expunând fotografii luate pe Mara, Cosău şi Iza din Londra şi până în Miami, din Roma până în Hong Kong...
Dacă filmuleţul, deloc promovat, a acumulat abia spre o sută de mii de vizualizări pe Youtube şi Facebook, restul proiectului „Transylvania Hay” a reprezentat una dintre cele mai de succes mediatizări ale Maramureşului derulate vreodată, o adevărată piatră de hotar, datorată atât avengurii excepţionale a Renei Effendi, cât şi calibrului „National Geographic Magazine”, revistă distribuită în 6 milioane de cópii, 33 de limbi şi 172 de ţări, care a multiplicat articolul în diverse ediţii locale (inclusiv în România).
P.S.1 Degeaba am încercat să-i lămuresc pe editorii „National Geographic” de la Washington D.C. că Maramureş nu este Transilvania, nu am reuşit, de aceea textul articolului (însă nu şi filmul ori fotografiile) a amestecat în aceeaşi oală Secuimea şi Ţara Maramureşului, creând multă confuzie şi conferind pitorescului ţinut sud-transilvan nemeritatul statut de „capitală” a culturii fânului, în timp ce adevărul e că numai Maramureşul mai conservă, încă, ultimele peisaje medievale de fânaţe ale Europei...
P.S.2 Un link spre câteva din pozele Renei Effendi realizate în Maramureş.
RSS Feed
