Articolul Prezent și viitor în Maramureșul turistic și tradițional a suscitat un interes destul de ridicat, acesta fiind preluat integral, atât la nivel național cât și regional și local, de publicații precum Historia, Turism Istoric, Vocea Transilvaniei, Sătmăreanul, Maramureșenii, Sighet-Online, cotidianul „Glasul Maramureșului” etc.
Și autoritățile au dat ceva semne de trezire, la convocarea prefectului fiind constituit la Baia Mare, ad-hoc, „Grupul de lucru pentru Salvarea Satului Maramureșean” (majusculele le aparțin). Circumspecția rămâne, în țara aceasta se vorbește mult, dar prea puține proiecte au o finalitate. Nici nu mai spun cât de mult aș vrea să mă înșel...
0 Comments
În perioada tulbure de la sfârșitul Primului Război Mondial, atunci când Maramureșul s-a despărțit de Imperiul Austro-Ungar și a fost la un pas să fie anexat de către fantomatica Republică a Huțulilor (vezi mai multe aici), în zonă s-au petrecut mai multe lucruri neobișnuite, puțin cunoscute azi, cum ar fi declararea autoproclamatei Republicii Autonome Valea Porcului! În acest context, a avut loc și cel mai serios incident petrecut vreodată între românii maramureșeni și evrei, relația dintre cele două grupuri etnice fiind, în general, una fără tensiuni deosebite.
Concret, românii din satele Săcel, Săliștea de Sus, Dragomirești, Cuhea și Ieud, de pe valea Izei superioare, au decis expulzarea tuturor evreilor din localitățile respective „în plata Domnului”, peste granița nordică a județului, în Galiția. Acțiunea a fost organizată de către preotul din Ieud, Artemiu Andreco, într-o discreție totală și fără aprobarea nimănui (la acel moment, zona se afla deja sub administrația Armatei Române). Grupurile de români, constituite în „comando”-uri bine puse la punct, i-au ridicat simultan – la miezul nopții din 20/21 ianuarie 1919 – pe toți evreii, cărora le-au permis să-și ia doar strictul necesar. Bagajele, bătrânii, bolnavii și copiii au fost urcați în căruțele pregătite în prealabil, iar adulții au plecat pe jos. Într-o liniște perfectă, întreaga coloană a pornit spre Vișeu de Jos, prin pasul Bocicoel. Avangarda neobișnuitului exod atinsese deja valea Vișeului când, soldați ai Armatei Române, preveniți de cineva, au apărut și i-au eliberat pe evrei, întorcându-i la casele lor. De notat că, în această mișcare cu caracter atât de grav, calmul și conduita românilor nu au dus la nici un fel de furt, devastări sau violențe, astfel că evreii și-au putut recupera integral bunurile deținute. La momentul tentativei de expulzare, numărul total al evreilor din cele cinci localități era de aproximativ 2.400 de persoane. Ulterior incidentului, între anii 1920 și 1930 totalul acestora a scăzut în Ieud (de la 360 la 280 de persoane) și în Cuhea (de la 470 la 320 de oameni), dar a crescut în Săcel, Săliște și Dragomirești. Evoluția minorității evreiești a fost apoi una rectilinie, până la cel de-al Doilea Război Mondial, care a adus ocupația horthistă și Holocaustul din 1944... ©Teofil Ivanciuc, ianuarie 2015 Dacă tradițiile vor dispărea, în Maramureș nu vor mai rămâne decât munții, Mocănița de pe Vaser, Muzeul Satului Maramureșean și Memorialul de la Sighet, bisericile de lemn și Cimitirul Vesel... Cu toate că 2014 a adus Maramureșului mai multe rele decât bune, referitor strict la promovarea turismului, anul trecut a fost, totuși, unul dintre cei mai reușiți. Astfel, Maramureșul a fost inclus în Topul 20 al celor mai frumoase destinații, recomandate de către National Geographic Traveler pentru a fi vizitate în 2015. Apoi, România a fost nominalizată de site-ul Lonely Planet în Top 10 destinații accesibile pentru anul curent. E adevărat, ultimul top nu face referire în mod expres la Maramureș, dar, toți cei care consultă LP află că regiunea trebuie neaparat vizitată. În alt registru, Comisia Europeană a avizat două destinații ecoturistice românești, una fiind Mara-Cosău-Creasta Cocoșului, evitându-se astfel distrugerea ecosistemelor de aici, prin construirea de microhidrocentrale. Anul trecut a adus pentru Maramureș și un mare premiu foto: o imagine realizată în Sârbi de către Roberto Fiore, a obținut o mențiune specială la National Geographic Photo Contest, o altă poză cu Mocănița, realizată de Daniel Andreica, fiind selectată de CNN în Top 25 Travel Photos pe 2014. În Maramureș a fost turnat un episod dintr-o nouă serie, ce urmează a fi difuzată în curând pe Travel Channel. Și tot aici au fost organizate mai multe tabere foto, cum ar fi cea a Școlii Toscane de Fotografie (TWP), lector fiind renumita artistă Rena Effendi, cea care a impus pe plan mondial Maramureșul ca destinație fotografică. În țară, nici nu mai are rost să enumerăm mulțimea de emisiuni, ziare, reviste, site-uri, bloguri și pagini pe rețelele de socializare, care au elogiat același Maramureș. Rezultatele promovării au fost pe măsură, 2014 aducând recordul istoric de vizitatori, iar anul acesta s-ar putea ca numărul lor să fie încă și mai mare. Desigur, nu toți operatorii turistici au resimțit acest lucru, fie pentru că (vezi AICI continuarea). La 17 ianuarie 1945, un număr de 86 de țipțeri din Vișeu de Sus au fost reținuți de Armata Roșie, pe criteriul că aparțineau etniei germane. Au fost selectați bărbații între 17-45 ani și femeile între 18-30 ani, cărora li s-a spus să-și ia haine groase și hrană pentru 20 de zile.
În data de 20 ianuarie aceștia au fost transportați cu camioanele la cazarma din Sighet, loc unde li s-au adăugat câțiva germani sigheteni și din Câmpulung la Tisa. Pe 22 ianuarie, au fost cu toții transportați la Satu Mare, unde au fost îmbarcați în trenuri de vite. Apoi au poposit, pentru noi "încărcături", la Oradea, Cluj, Brașov și Iași, abia pe 30 ianuarie trenul cu circa 1500 de persoane intrând în URSS. Destinația finală, Orsk din munții Urali, a fost atinsă abia pe 7 martie, deci după 47 de zile! În total, circa 70 de mii de etnici germani din Transilvania au fost deportați în Siberia. Țipțerii maramureșeni au muncit în lagărele sovietice (mai ales în uzine metalurgice dar și în construcții), în condiții grele, însă nu ca prizonieri ci contra unui salariu minuscul, până în decembrie 1949, când au fost repatriați, pe la Sighet. Șapte dintre vișeuani au murit însă în Siberia, fiind îngropați acolo, în morminte anonime. La momentul deportării, Maramureșul se afla sub ocupație și administrație militară sovietică (care a durat între 17 octombrie 1944-9 aprilie 1945), fiind la un pas de a fi anexat Ucrainei sovietice, prin influența nefastă a unui aventurier de tristă amintire, Ivan Odoviciuc. Imaginea de mai sus, realizată pe Valea Vaserului de către Daniel Andreica din Vișeu de Sus (cei care circulă cu Mocănița CFF garantat îl cunosc), a fost selectată în 25 Top Travel Photos realizat de către CNN pentru anul 2014. Subliniez că tânărul fotograf vișeuan are o prezență frecventă și consistentă pe site-uri de calibru, precum National Geographic, The Guardian sau CNN, de unde i-a venit acum recunoașterea internațională.
Felicitări autorului și mulțumiri pentru munca asiduă pe care o depune pentru promovarea Maramureșului! Astăzi se sărbătorește Ziua Artei Fotografice în România, care coincide cu ziua de naștere a primului mare fotograf al țării, Carol Popp de Szathmary (1812-1887). Fotografia de alături, a fost realizată zilele acestea pe Valea Izei și nu este regizată absolut deloc. Ea reprezintă un "metehău", mascoidă pusă de feciori în noaptea de Anul Nou, cu ton moralizator, care ia în derâdere tinerii necăsătoriți (în cazul nostru, personajul feminin atârnat de stâlp se referă la un tânăr bărbat). Subliniez lipsa totală a "aranjării" pozei, fenomen ce pare a fi tot mai la modă printre anumiți fotografi, care, frustrați probabil de dispariția ori raritatea subiectelor autentic tradiționale, le inventează, îmbrăcând oamenii în straie populare și punându-i să pozeze în diferite scene-tablou, de multe ori jenante prin kitsh și artificialitate flagrantă. Sper ca acest obicei dăunător să fie unul trecător și să nu provoace valuri precum cele legate de controversatul album "Before They Pass Away" al fotografului Jimmy Nelson, care prezintă, într-un mod total fals și anacronic, populații indigene din diverse colțuri ale lumii, cu o îmbrăcăminte și în posturi atât de nenaturale, încât reacțiile au fost de-a dreptul vulcanice... |
Archives
October 2023
|