Menu
Câţi academicieni a dat Maramureşul?
De ce academicieni? Pentru că Academia de Ştiinţe este cea mai prestigioasă instituţie ştiinţiifică a oricărei ţări, unde nu orice profesor (fie el şi universitar) poate fi membru. La Academia Română de exemplu, membrii titulari şi corespondenţi nu pot depăşi numărul de 181, la care se adaugă maxim 135 de membri onorifici (din ţară sau străinătate). Doar în caz de deces este primit un alt membru, candidaţii fiind propuşi de către membrii titulari sau de instituţii prestigioase de cercetare ştiinţifică.
La fel e peste tot: Academia Maghiară nu poate depăşi 200 membri, cea Rusă-500, iar Academia Americană de Arte şi Ştiinţe este cea mai mare din lume, cu 4000 membri şi 600 de membri de onoare străini (dar şi foarte prestigioasă, 150 de membri având Premiul Nobel).
Academicienii au multe avantaje, inclusiv materiale (în acest moment indemnizaţia pentru cei români este de 3000 RON/lunar), şi mai ales au cuvânt, greutate şi prestigiu nemuritor.
Ne referim la Academiile de Ştiinţe şi nu la Academiile de Muzică, Poliţie (care sunt simple instituţii de învăţământ superior) etc.(...)
Mulţi cred că Maramureşul are doar doi academicieni: Ioan Mihalyi de Apşa şi Szilágyi István. Maramureşenii care se ocupă de istoria culturii, îi includ pe listă şi pe Mihai Pop, Victor Mihalyi de Apşa şi Elie Wiesel. Deci, ar fi cinci academicieni.
După numărătoarea noastră, nedefinitivă (!) vorbim azi de 14 academicieni. Pentru o regiune aşa restrânsă, acest fapt este absolut remarcabil. Dar, iată lista:
Academicienii născuţi, formaţi sau care au trăit în Ţara Maramureşului
Balogh János (Bocicoiu Mare, 19 februarie 1913 - Budapesta, 15 august 2002), biolog, profesor universitar. Membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe din 1965, şi membru titular începând din 1973. În 1986 a fost ales membru de onoare al Academiei Austriece de Ştiinţe.
Csányi Dániel (Baia Mare, 20 ianuarie 1820 - Debreţin, 20 ianuarie 1867), teolog, profesor universitar. A fost primit în 1863 în rândul membrilor Academiei Maghiare de Ştiinţe. A studiat la Liceul Reformat din Sighet.
Dohovici Bazil (Dohovics Vazul) (Zlătari, martie 1783 - Hust, 13 decembrie 1849), teolog, scriitor, preot greco-catolic. Ales membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe în 1831. A absolvit şcoala la Sighet.
Gerevich Tibor (Sighetu Marmaţiei, 14 iunie 1882 - Budapesta, 11 iunie 1954), istoric şi istoric de artă, profesor universitar. Din 1922 membru corespondent, iar din 1934 membru titular al Academiei Maghiare de Ştiinţe.
Grosschmid Béni (Sighetu Marmaţiei, 6 noiembrie 1852 - Vişegrad, 7 septembrie 1938), jurist şi profesor universitar. Membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe începând din 1901.
Hanák János (Kiskér, 25 iunie 1812 – Kricsova, 2 septembrie 1849), biolog, profesor. A fost ales membru al Academiei Maghiare începând din1846. A predat la Academia Reformată din Sighet între anii 1840-1844, punând bazele primei colecţii de ştiinţe naturale de aici.
Hegedűs Zoltán (Ocna Şugătag, 25 aprilie 1925 - Budapesta, 21 mai 1995), fizician, profesor universitar. Membru al Academiei Maghiare de Ştiinţe, din 1987.
Lassú István (Visc, 12 aprilie 1797-Budapesta, 19 ianuarie 1852), geograf şi statistician. Ales membru al Academiei Maghiare de Ştiinţe în 1833.
Lugossy József (Baia Sprie, 3 decembrie 1812 - Debreţin, 7 martie 1884), filolog, orientalist, arheolog. Din 1841 membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe, iar din 1858, membru titular. A predat la Academia Reformată din Sighet între anii 1841-1845.
Ioan Mihalyi de Apşa (Ieud, 25 ianuarie 1844 - Gherla, 14 octombrie 1914), jurist şi istoric. Membru corespondent al Academiei Române, cu începere din 1901. A trăit întreaga viaţă la Sighet, unde îşi doarme somnul de veci.
Victor Mihalyi de Apşa (Ieud, 19 mai 1841 - Blaj, 21 ianuarie 1918), mitropolit greco-catolic al Ardealului, geograf. A fost membru de onoare al Academiei Române, începând cu anul 1894.
Mihai Pop (Glod, 18 noiembrie 1907 - Bucureşti, 8 octombrie 2000), folclorist, etnolog, profesor universitar. A fost membru de onoare al Academiei Române (abia în ultimul an de viaţă) şi membru al Academiei Americane de Ştiinţe Sociale. A fost primul român laureat al premiului Herder (1967). A absolvit liceul „Dragoş Vodă” din Sighet, şi a activat o vreme în presa locală din acest oraş.
Szilágyi István (Nagykálló, 6 ianuarie 1819 – Sighetu Marmaţiei, 12 aprilie 1897), profesor, lingvist, istoric. A fost primit în rândurile Academiei Maghiare de Ştiinţe în 1846. A reînfiinţat Academia Reformată din Sighet, oraş unde a trăit întreaga viaţă.
Elie Wiesel (Sighetu Marmaţiei, 30 septembrie 1928), scriitor, politolog şi profesor universitar. Membru al Academiei Americane de Arte şi Litere (1996), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986), al Premiului Medicis (1968), decorat cu Legiunea de Onoare a Franţei, Cavaler de onoare al Marii Britanii. Şi-a petrecut primii 16 ani de viaţă la Sighet.
Din partea sudică a judeţului Maramureş, cei mai cunoscuţi academicieni sunt mineralogul Ignaz von Born (Cavnic, 1742-Viena, 1791), membru al Academiei Cehe de Ştiinţe, scriitorul Augustin Buzura (Berinţa, 1938), membru al Academiei Române şi sculptorul Vida Gheza (Baia Mare, 1913-1980), membru corespondent al Academiei Române.
NU au fost academicieni
Dintre aceştia îi menţionăm pe:
-Alexandru Filipaşcu (Petrova, 1902-Canalul Dunăre-Marea Neagră, 1952). În 1932, Academia Română a instituit un premiu imens de 50.000 lei pentru cel care va scrie Istoria Maramureşului. Filipaşcu s-a grăbit şi în 1940 a publicat la Bucureşti volumul cu acelaşi titlu, care însă nu a fost primit favorabil de către mediul academic. Filipaşcu a revenit, publicând încă două cărţi pe aceeaşi temă, dar după lucrarea usturătoare de răspuns a lui Ioan Moga, director al Institutului de Istorie de la Cluj („Voievodatul Maramureşului. Probleme istorice şi chestiuni de metodă ştiinţifică”, Cluj 1945), şansele sale de a lua Premiul Academiei şi mai apoi de a fi ales academician, au eşuat definitiv, mai ales că nici conjunctura istorică nu i-a fost deloc favorabilă.
-Nici Arthur Coman (Borşa, 1881-Sighet, 1972), botanist redutabil de talie central-europeană, n-a avut şansa să fie ales academician. Dacă ar fi ales să lucreze în vreun centru universitar şi nu în Maramureş, poate altfel ar fi stat lucrurile.
-Despre Kékedy László (Sighet, 1920-Cluj, 2004), fizician, chimist şi profesor emerit al Universităţii Babeş-Bolyai, deşi a fost prezentat ca membru corespondent al Academiei Române de către unele publicaţii, site-ul instituţiei nu confirmă acest lucru.
-Yvette Cauchois (Paris, 1908-Bârsana, 1999), fizician şi profesor universitar la Sorbona, doctor în ştiinţe la 24 ani, a inventat spectometrul ce-i poartă numele şi a primit Legiunea de Onoare, nu a fost membru al Academiei Franceze, ci a primit „doar” patru premii ale celebrei Academii!
Dintre cei originari din alte părţi, dar care vizitează asiduu Maramureşul, îl menţionăm pe Liviu Alexandru Sofonea, profesor la Universitatea „Transilvania” Braşov şi membru al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei al Academiei Române. Acesta NU este academician, fiind doar membru în respectivul comitet, deşi este prezentat pe la Muzeul Maramureşului şi Radio Sighet cu un titlu pe care nu îl posedă!
În fine, singurul academician contemporan care păstrează conctacte regulate cu Sighetul, prin intermediul biologului Beres Iosif, este clujeanul Dan Munteanu, membru corespondent al celui mai înalt for ştiinţific românesc.
Ce s-ar putea face
Recent am vizitat cochetul orăşel Breaza. Acolo, chiar în zona 0, în parcul central, se află câteva monumente foarte simple, din beton, pe care sunt înşirate numele personalităţilor urbei (Ion Manolescu, Nicolae Bărăscu etc.). În Occident, peste tot, dacă un academician a poposit numai o lună undeva, acest lucru e menţionat rapid cu o placă memorială.
Maramureşul nu ştie să-şi respecte valorile. Aţi auzit ca satul Glod să fi făcut ceva pentru memoria lui Mihai Pop, sau Sighetul pentru academicienii Gerevich Tibor şi Grosschmid Béni, născuţi aici, sau liceul „Dragoş Vodă” pentru singurul absolvent ajuns academician? În vechea capitală a Ţării Maramureşului, Ioan Mihalyi de Apşa are bust, casă memorială, o şcoală şi o stradă cu numele său, Szilágyi István, o altă stradă ce-i poartă numele (a avut şi un bust, distrus de autorităţile române) iar Elie Wiesel, o casă memorială.
Pe de altă parte, în Sighet există busturi ale scriitorilor Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Octavian Goga sau George Coşbuc, personalităţi care ori n-au pus niciodată piciorul prin Maramureş, ori au făcut-o fără ca acest lucru să lase urme.
Mai mult, oraşul are străzi intitulate:Tractorului, Muncitorilor, Ana Ipătescu, Şerpilor, Pandurilor sau Dorobanţilor! Ce treabă au aceste nume cu Sighetul sau Maramureşul zilelor de azi?!
Nu am de gând să propun ca aceste străzi să fie redenumite cu numele academicienilor maramureşeni (deşi, măcar una, s-ar putea intitula, simplu, strada Academicienilor). Dar, la cât e oraşul de mare, s-ar putea găsi un loc (ori în Parcul Central, ori în zona Liceului „Regele Ferdinand”, unde a fost sediul Liceului şi Academiei Reformate, de care sunt legaţi atâţia academicieni) unde să fie plasat un monument sau o placă simplă de marmură, având inscripţionate numele celor care au dus gloria urbei şi a Ţării Maramureşului pretutindeni în lume.
©2008, Teofil Ivanciuc
(material apărut parţial pe hotnews.ro)
La fel e peste tot: Academia Maghiară nu poate depăşi 200 membri, cea Rusă-500, iar Academia Americană de Arte şi Ştiinţe este cea mai mare din lume, cu 4000 membri şi 600 de membri de onoare străini (dar şi foarte prestigioasă, 150 de membri având Premiul Nobel).
Academicienii au multe avantaje, inclusiv materiale (în acest moment indemnizaţia pentru cei români este de 3000 RON/lunar), şi mai ales au cuvânt, greutate şi prestigiu nemuritor.
Ne referim la Academiile de Ştiinţe şi nu la Academiile de Muzică, Poliţie (care sunt simple instituţii de învăţământ superior) etc.(...)
Mulţi cred că Maramureşul are doar doi academicieni: Ioan Mihalyi de Apşa şi Szilágyi István. Maramureşenii care se ocupă de istoria culturii, îi includ pe listă şi pe Mihai Pop, Victor Mihalyi de Apşa şi Elie Wiesel. Deci, ar fi cinci academicieni.
După numărătoarea noastră, nedefinitivă (!) vorbim azi de 14 academicieni. Pentru o regiune aşa restrânsă, acest fapt este absolut remarcabil. Dar, iată lista:
Academicienii născuţi, formaţi sau care au trăit în Ţara Maramureşului
Balogh János (Bocicoiu Mare, 19 februarie 1913 - Budapesta, 15 august 2002), biolog, profesor universitar. Membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe din 1965, şi membru titular începând din 1973. În 1986 a fost ales membru de onoare al Academiei Austriece de Ştiinţe.
Csányi Dániel (Baia Mare, 20 ianuarie 1820 - Debreţin, 20 ianuarie 1867), teolog, profesor universitar. A fost primit în 1863 în rândul membrilor Academiei Maghiare de Ştiinţe. A studiat la Liceul Reformat din Sighet.
Dohovici Bazil (Dohovics Vazul) (Zlătari, martie 1783 - Hust, 13 decembrie 1849), teolog, scriitor, preot greco-catolic. Ales membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe în 1831. A absolvit şcoala la Sighet.
Gerevich Tibor (Sighetu Marmaţiei, 14 iunie 1882 - Budapesta, 11 iunie 1954), istoric şi istoric de artă, profesor universitar. Din 1922 membru corespondent, iar din 1934 membru titular al Academiei Maghiare de Ştiinţe.
Grosschmid Béni (Sighetu Marmaţiei, 6 noiembrie 1852 - Vişegrad, 7 septembrie 1938), jurist şi profesor universitar. Membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe începând din 1901.
Hanák János (Kiskér, 25 iunie 1812 – Kricsova, 2 septembrie 1849), biolog, profesor. A fost ales membru al Academiei Maghiare începând din1846. A predat la Academia Reformată din Sighet între anii 1840-1844, punând bazele primei colecţii de ştiinţe naturale de aici.
Hegedűs Zoltán (Ocna Şugătag, 25 aprilie 1925 - Budapesta, 21 mai 1995), fizician, profesor universitar. Membru al Academiei Maghiare de Ştiinţe, din 1987.
Lassú István (Visc, 12 aprilie 1797-Budapesta, 19 ianuarie 1852), geograf şi statistician. Ales membru al Academiei Maghiare de Ştiinţe în 1833.
Lugossy József (Baia Sprie, 3 decembrie 1812 - Debreţin, 7 martie 1884), filolog, orientalist, arheolog. Din 1841 membru corespondent al Academiei Maghiare de Ştiinţe, iar din 1858, membru titular. A predat la Academia Reformată din Sighet între anii 1841-1845.
Ioan Mihalyi de Apşa (Ieud, 25 ianuarie 1844 - Gherla, 14 octombrie 1914), jurist şi istoric. Membru corespondent al Academiei Române, cu începere din 1901. A trăit întreaga viaţă la Sighet, unde îşi doarme somnul de veci.
Victor Mihalyi de Apşa (Ieud, 19 mai 1841 - Blaj, 21 ianuarie 1918), mitropolit greco-catolic al Ardealului, geograf. A fost membru de onoare al Academiei Române, începând cu anul 1894.
Mihai Pop (Glod, 18 noiembrie 1907 - Bucureşti, 8 octombrie 2000), folclorist, etnolog, profesor universitar. A fost membru de onoare al Academiei Române (abia în ultimul an de viaţă) şi membru al Academiei Americane de Ştiinţe Sociale. A fost primul român laureat al premiului Herder (1967). A absolvit liceul „Dragoş Vodă” din Sighet, şi a activat o vreme în presa locală din acest oraş.
Szilágyi István (Nagykálló, 6 ianuarie 1819 – Sighetu Marmaţiei, 12 aprilie 1897), profesor, lingvist, istoric. A fost primit în rândurile Academiei Maghiare de Ştiinţe în 1846. A reînfiinţat Academia Reformată din Sighet, oraş unde a trăit întreaga viaţă.
Elie Wiesel (Sighetu Marmaţiei, 30 septembrie 1928), scriitor, politolog şi profesor universitar. Membru al Academiei Americane de Arte şi Litere (1996), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986), al Premiului Medicis (1968), decorat cu Legiunea de Onoare a Franţei, Cavaler de onoare al Marii Britanii. Şi-a petrecut primii 16 ani de viaţă la Sighet.
Din partea sudică a judeţului Maramureş, cei mai cunoscuţi academicieni sunt mineralogul Ignaz von Born (Cavnic, 1742-Viena, 1791), membru al Academiei Cehe de Ştiinţe, scriitorul Augustin Buzura (Berinţa, 1938), membru al Academiei Române şi sculptorul Vida Gheza (Baia Mare, 1913-1980), membru corespondent al Academiei Române.
NU au fost academicieni
Dintre aceştia îi menţionăm pe:
-Alexandru Filipaşcu (Petrova, 1902-Canalul Dunăre-Marea Neagră, 1952). În 1932, Academia Română a instituit un premiu imens de 50.000 lei pentru cel care va scrie Istoria Maramureşului. Filipaşcu s-a grăbit şi în 1940 a publicat la Bucureşti volumul cu acelaşi titlu, care însă nu a fost primit favorabil de către mediul academic. Filipaşcu a revenit, publicând încă două cărţi pe aceeaşi temă, dar după lucrarea usturătoare de răspuns a lui Ioan Moga, director al Institutului de Istorie de la Cluj („Voievodatul Maramureşului. Probleme istorice şi chestiuni de metodă ştiinţifică”, Cluj 1945), şansele sale de a lua Premiul Academiei şi mai apoi de a fi ales academician, au eşuat definitiv, mai ales că nici conjunctura istorică nu i-a fost deloc favorabilă.
-Nici Arthur Coman (Borşa, 1881-Sighet, 1972), botanist redutabil de talie central-europeană, n-a avut şansa să fie ales academician. Dacă ar fi ales să lucreze în vreun centru universitar şi nu în Maramureş, poate altfel ar fi stat lucrurile.
-Despre Kékedy László (Sighet, 1920-Cluj, 2004), fizician, chimist şi profesor emerit al Universităţii Babeş-Bolyai, deşi a fost prezentat ca membru corespondent al Academiei Române de către unele publicaţii, site-ul instituţiei nu confirmă acest lucru.
-Yvette Cauchois (Paris, 1908-Bârsana, 1999), fizician şi profesor universitar la Sorbona, doctor în ştiinţe la 24 ani, a inventat spectometrul ce-i poartă numele şi a primit Legiunea de Onoare, nu a fost membru al Academiei Franceze, ci a primit „doar” patru premii ale celebrei Academii!
Dintre cei originari din alte părţi, dar care vizitează asiduu Maramureşul, îl menţionăm pe Liviu Alexandru Sofonea, profesor la Universitatea „Transilvania” Braşov şi membru al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei al Academiei Române. Acesta NU este academician, fiind doar membru în respectivul comitet, deşi este prezentat pe la Muzeul Maramureşului şi Radio Sighet cu un titlu pe care nu îl posedă!
În fine, singurul academician contemporan care păstrează conctacte regulate cu Sighetul, prin intermediul biologului Beres Iosif, este clujeanul Dan Munteanu, membru corespondent al celui mai înalt for ştiinţific românesc.
Ce s-ar putea face
Recent am vizitat cochetul orăşel Breaza. Acolo, chiar în zona 0, în parcul central, se află câteva monumente foarte simple, din beton, pe care sunt înşirate numele personalităţilor urbei (Ion Manolescu, Nicolae Bărăscu etc.). În Occident, peste tot, dacă un academician a poposit numai o lună undeva, acest lucru e menţionat rapid cu o placă memorială.
Maramureşul nu ştie să-şi respecte valorile. Aţi auzit ca satul Glod să fi făcut ceva pentru memoria lui Mihai Pop, sau Sighetul pentru academicienii Gerevich Tibor şi Grosschmid Béni, născuţi aici, sau liceul „Dragoş Vodă” pentru singurul absolvent ajuns academician? În vechea capitală a Ţării Maramureşului, Ioan Mihalyi de Apşa are bust, casă memorială, o şcoală şi o stradă cu numele său, Szilágyi István, o altă stradă ce-i poartă numele (a avut şi un bust, distrus de autorităţile române) iar Elie Wiesel, o casă memorială.
Pe de altă parte, în Sighet există busturi ale scriitorilor Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Octavian Goga sau George Coşbuc, personalităţi care ori n-au pus niciodată piciorul prin Maramureş, ori au făcut-o fără ca acest lucru să lase urme.
Mai mult, oraşul are străzi intitulate:Tractorului, Muncitorilor, Ana Ipătescu, Şerpilor, Pandurilor sau Dorobanţilor! Ce treabă au aceste nume cu Sighetul sau Maramureşul zilelor de azi?!
Nu am de gând să propun ca aceste străzi să fie redenumite cu numele academicienilor maramureşeni (deşi, măcar una, s-ar putea intitula, simplu, strada Academicienilor). Dar, la cât e oraşul de mare, s-ar putea găsi un loc (ori în Parcul Central, ori în zona Liceului „Regele Ferdinand”, unde a fost sediul Liceului şi Academiei Reformate, de care sunt legaţi atâţia academicieni) unde să fie plasat un monument sau o placă simplă de marmură, având inscripţionate numele celor care au dus gloria urbei şi a Ţării Maramureşului pretutindeni în lume.
©2008, Teofil Ivanciuc
(material apărut parţial pe hotnews.ro)