Pe 29 noiembrie 1442, regele Ladislau I-ul al Ungariei a fost informat despre lupta de la Văleni, în care un grup de nobili maramureşeni s-au opus cu sabia unei hotărâri regeşti.
Concret, cu şase zile înainte, omul regelui, Sandrin fiul lui Mic de Sarasău, împreună cu comitele Maramureşului, Andrei de Thar şi cu juzii nobililor, s-au dus să-l repună în posesie pe Petru Gherheş de Sarasău, asupra moşiilor Breb şi Copăciş (sat dispărut din apropierea Brebului), luate de la el cu de-a sila de către Nan Pop de Giuleşti. Lângă Văleni, oamenii autorităţii au fost însă aşteptaţi cu mână armată de către Nan Pop împreună cu un grup de nobili şi iobagi ai acestora din Giuleşti, Fereşti, Corneşti, Călineşti, Berbeşti, Breb, Câmpulung şi Virişmort (azi satul Tisa), care le-au blocat drumul cu palisade trunchiuri de din copaci şi alte întărituri. Nan Pop a vrut să-l străpungă cu lancea pe omului regelui, Sandrin, iar Ştefan Şteţ de Berbeşti a vrut să-l săgeteze cu arcul pe comitele Andrei de Thar. Răzvrătiţii au vrut să-i ucidă pe toţi trimişii regelui, declarând că nu vor lăsa în veci ca Petru Gherheş să intre în posesia Brebului şi Copăcişului "decât dacă le vor fi sucite gâturile". Drept urmare, s-a stabilit o nouă judecată prin care să se încerce stingerea conflictului. De aici deducem că, la exact un secol de la revolta antiregalitate a lui Bogdan Vodă, românii maramureşeni continuau, din când în când, să răbufnească violent împotriva unui sistem antagonic. (În imagine, diploma originală, păstrată în Fondul Rednic de la Arhivele din Baia Mare, digitalizată prin proiectul Arhiva Naţională a României).
0 Comments
|
Archives
October 2023
|